Nu este ceva mai prostesc decat parerea ca ar putea fi undeva mai bine, fara ca sa fie si un rau. Fiindca binele este contrariul raului, el formeaza contraste si nu pot sa existe decat sprijinindu-se unul pe altul. Caci un contrar nu poate exista fara contrariul sau. Cum ar putea fi dat un simt al dreptatii, daca nu ar fi nedreptatea, si ce este dreptatea altceva decat negarea nedreptatii. Cum s-ar intelege ce este curajul, daca lasitatea nu ar sta alaturi de el? Cum s-ar recunoaste masura in afara de lipsa de masura? Si unde ar ramane intelepciunea daca nu i-ar fi opusa lipsa de intelepciune? De ce cer oamenii, in prostia lor, ca sa existe adevar, dar langa el, nici o minciuna? Caci in acelasi fel se produce binele si raul, norocul si nenorocirea, durerea si placerea.
Sensibilitatea extrema da nastere actorilor mediocri; sensibilitatea mediocra da nastere multitudinii de actori slabi; iar lipsa absoluta a sensibilitatii formeaza actorii sublimi.
(Paradoxul actorului de comedie)
© CCC
Tot ce e maret în lume s-a facut in numele datoriei; tot ce e fara valoare s-a facut în numele interesului.
© CCC
Contrariile se potrivesc.
© CCC
Stim sa uram, dar nu stim sa iubim.
© CCC
Totala lipsa de incredere, ca si increderea naiva, sunt doua atitudini deopotriva de daunatoare.
Un dans este un poem.
© CCC
Nu porti niciodata in tine sentimentul de a te face nemuritor daca nu ai constiinta unui talent deosebit. E un sentiment mare; e un sentiment cinstit chiar la omul mediocru si e firesc la omul mare. Cand las in urma mea cea mai buna parte din mine insumi, cand singurele clipe ale vietii carora le dau o oarecare importanta sunt eternizate, mi se pare ca moartea cuprinde mai putina amaraciune.
Tot ce este obisnuit e simplu, dar tot ce e simplu nu e obisnuit. Simplitatea e una din principalele insusiri ale frumusetii: ea este esentiala sublimului.
Acolo unde pentru barbati e un zid de arama, pentru femei nu e adesea decat o panza de paianjen.
(Cugetări filozofice)
Nemurirea poate fi inteleasa ca un fel de viata pe care o dobandim in memoria oamenilor; acest sentiment care ne impinge cateodata la actiunile cele mai mari este semnul cel mai sigur al pretului pe care il punem pe stima semenilor nostri. Noi ascultam in noi insine elogiul pe care ni-l vor face intr-o zi, si ne jertfim. Ne sacrificam viata, incetam de a exista in mod real pentru a trai in amintirea lor. Daca nemurirea considerata sub acest aspect este o himera, ea este himera sufletelor mari… Suntem puternic legati de consideratia oamenilor cu care traim; fara sa vrem, vanitatea noastra scoate din neant pe cei ce nu exista inca si noi auzim mai mult sau mai putin bine judecata pe care o fac asupra noastra si ne temem de ea mai mult sau mai putin.
Fiecare virtute, fiecare viciu isi are timpul lui, apoi nu mai e la moda.
Seninatatea deplina nu salasuieste decat in sufletul omului cinstit; in sufletul celui rau, e noapte.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.