Citate de Anton P. Cehov

In om moare doar ceea ce poate fi perceptibil celor cinci simturi, iar ceea ce se afla in afara acestor simturi, poate ceva imens, cu neputinta de inchipuit, ramane viu.

Scopul oricarei vieti: bucuria de a trai. Adevarata bucurie consta in a sti.

Ei bine, recunosc că tăiem lemnul din necesitate, dar de ce să distrugem păduri întregi? (Unchiul Vanea)

Nepasarea e paralizia sufletului, e moarte prematura.

Trebuie sa-ti organizezi viata in asa fel, incat munca sa fie neaparat necesara; fara munca nu poti duce o viata curata si fericita.

Omul va deveni mai bun, cand o sa-i aratati cum este el in realitate.

S-ar putea ca generatiile viitoare sa cunoasca fericirea, dar ele trebuie sa-si puna intrebarea: Pentru ce au trait si s-au chinuit inaintasii lor?

Oamenii sunt mai sinceri si mai buni cand isi petrec oaspetii la plecare, decat cand ii intampina la sosire.

Ca un zâmbet al cerului, razele soarelui se revărsară deodată printre nori, inundând pădurea întunecată cu o adevărată ploaie de lumină, înveselind frunzişul verde, îmbrăcându­l în aur pe cel îngălbenit şi căzut şi sclipind pe trunchiurile cenuşii ale bătrânilor copaci. Tot ce fusese până atunci cufundat în umbră, era acum plin de strălucire. Albia pârâiaşului putea fi urmărită după scânteierea lui veselă până departe în inima misterioasă a pădurii, care ascundea acum numai bucurie. (Litera stacojie)

Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie.

Nenorocirea e ca moartea nu constituie un fenomen intamplator sau ceva iesit din comun, ci o intalnim la tot pasul.

Viata adevarata a fiecarui individ e o taina, si poate de aceea oamenii civilizati se ingrijesc cu atata infrigurare de pastrarea secretelor personale.

Daca moartea e intr-adevar o primejdie, trebuie s-o intampinam asa cum ii sade bine unui om: adica barbateste si cu suflet linistit.

Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.

Sa traim din plin: soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data.

Un om constient de faptele sale, care isi da seama cand nu are dreptate, numai acela poate avea pareri de rau.

Nici o filozofie nu ma poate impaca cu gandul mortii, pe care o consider ca o pravalire in neant. Vreau sa traiesc!

Moartea este ingrozitoare, dar si mai groaznic ar fi gandul ca vei trai vesnic si nu vei muri niciodata.

Caracterul este o forta a naturii, lipsa caracterului, chiar mai mult. (Platonov) © CCC