E greu, dar deosebit de folositor sa te concepi pe tine insuti in psihologia varstei tale, sa intelegi ca nici o generatie, nici o varsta nu poseda normele necesare pentru a judeca celelalte generatii, sa stii sa-ti iei locul, dupa rang si grad, in omenirea, istoria sau natiunea in mers…omul traieste din mostenirea sociala pe care i-au lasat-o parintii si traieste pentru a transmite o alta mostenire copiilor sai. Din punct de vedere social si intelectual, el cunoaste, asadar, trei generatii: a lui, generatia precedenta care l-a pregatit si de care s-a despartit, generatia urmatoare pe care o pregateste si care se desparte de el.
Ca sa traiesti, trebuie sa ai un scop si sa te agati de el. Daca veti munci numai pentru prezent, munca voastra va da rezultate slabe; trebuie sa munciti mai ales pentru viitor…omenirea a trait intotdeauna pentru viitor.
Omul e un produs al generatiei sale.
”Cunoaste-te pe tine insuti” - e un precept minunat si folositor; pacat numai ca celor vechi nu le-a venit in minte sa ne spuna si cum sa facem ca sa folosim acest precept.
Fiecare geniu reprezinta un capital acumulat de mai multe generatii. Si lucrul acesta este adevarat nu numai pentru oamenii de geniu, ci pentru toti oamenii.
Nici o viata omeneasca nu implica o experienta care sa se poata substitui in intregime, pentru a instrui si a calauzi o alta viata, experiente proprii ale acesteia… lectia faptelor, care contrazice mostenirea parintilor, ii face pe adolescenti sa-si precizeze dragostea si ura, sa revizuiasca traditionala scara de valori, sa stabileasca o ierarhie a telurilor si a tipurilor de umanitate ce le vor inspira de acum inainte comportarea.
Sta fara indoiala in firea lucrurilor ca in orice domeniu oamenii care se consacra unei idei sa se caracterizeze printr-o sensibilitate peste masura de ascutita.
Caracterul este o forta a naturii, lipsa caracterului, chiar mai mult.
(Platonov)
© CCC
Ce nesuferiti ne sunt cateodata oamenii fericiti, cei carora totul le merge din plin!
Nici dragostea, nici prietenia si nici respectul nu leaga mai mult oamenii decat ura comuna fata de cineva
Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.
Cand omul se simte nefericit, totul in jurul lui pare fara noima, searbad si ieftin.
In baza serviciilor facute de catre generatiile trecute, omul este dator fata de generatiile viitoare.
In om moare doar ceea ce poate fi perceptibil celor cinci simturi, iar ceea ce se afla in afara acestor simturi, poate ceva imens, cu neputinta de inchipuit, ramane viu.
Oamenii sunt mai sinceri si mai buni cand isi petrec oaspetii la plecare, decat cand ii intampina la sosire.
Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.