Citate de Anton P. Cehov

Am patruzeci şi şapte de ani. Până acum un an m-am străduit, ca şi voi, să-mi întunec într-adins vederea cu scolastica asta a voastră şi să nu-mi dau seama de viaţa adevărată — şi credeam că fac bine. Acum însă dac-aţi şti! Nu dorm nopţi de-a rândul de ciudă şi de mânie, gândind ce prosteşte mi-am pierdut timpul, când aş fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrâneţea să am! (Unchiul Vanea)

Moartea este ingrozitoare, dar si mai groaznic ar fi gandul ca vei trai vesnic si nu vei muri niciodata.

Omul va deveni mai bun, cand o sa-i aratati cum este el in realitate.

Parerile noastre nu depind intotdeauna de noi.

Cand omul se simte nefericit, totul in jurul lui pare fara noima, searbad si ieftin.

In om moare doar ceea ce poate fi perceptibil celor cinci simturi, iar ceea ce se afla in afara acestor simturi, poate ceva imens, cu neputinta de inchipuit, ramane viu.

Viata adevarata a fiecarui individ e o taina, si poate de aceea oamenii civilizati se ingrijesc cu atata infrigurare de pastrarea secretelor personale.

In baza serviciilor facute de catre generatiile trecute, omul este dator fata de generatiile viitoare.

Nu exista pe lume nimic mai inspaimantator, mai injositor si mai plictisitor decat banalitatea.

Ca sa traiesti, trebuie sa ai un scop si sa te agati de el. Daca veti munci numai pentru prezent, munca voastra va da rezultate slabe; trebuie sa munciti mai ales pen­tru viitor…omenirea a trait intotdeauna pentru viitor.

Nici dragostea, nici prietenia si nici respectul nu leaga mai mult oamenii decat ura comuna fata de cineva

O generatie reactioneaza de obicei impotriva generatiei precedente… O generatie nici nu incepe si nici nu sfarseste intr-un punct precis. Ea apartine unei continuitati.

Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.

Fiecare generatie isi imagineaza ca este mai inteligenta decat cea dinainte si mai inteleapta decat cea care va urma dupa ea.

Urcati-va, urcati-va pe scara pe care toata lumea o numeste civilizatie, progres, cultura, urcati-va, va indemn din inima; dar unde o sa ajungeti? Asta, drept sa va spun, nu stiu. De dragul acestei scari merita totusi sa traiesti.

Nu te inspaimanta decat ceea ce mintea nu poate sa inteleaga.

Adevarul si frumusetea nu pier, ele fac parte din esenta vietii omenesti si a intregii firi.

Fericirea este o recompensa data celui care nu a cautat-o.