I-au lasat omului toate pacatele pe care i le-au gasit si nu i-au luat nici unul. In loc sa-i faca un chip grozav sau ridicol din pacatele lui, ca sa-l poata indrepta, i-au scornit ideea unei perfectiuni si a unui eroism de care nu-i capabil, si l-au indemnat la imposibil. Asa, inteleptul care nu e, sau nu-i decat inchipuit, se gaseste de la sine deasupra tuturor intamplarilor si relelor; cerul si pamantul se pot pravali fara sa-l duca in caderea lor, el va ramane neclintit pe ruinele universului, pe cand omul, care-i adevarat om, isi iese din fire, striga, dispera, isi pierde suflarea pentru un caine sau un vas ce s-a spart.
Gratia nu e proprie decat naturilor gingase si slabe… Copilul are gratie si o pastreaza in adolescenta; ea slabeste la maturitate si se pierde la batranete.
A iesi din limitele sensibilitatii noastre si a viziunii noastre mentale pentru a atinge o mai mare libertate, acesta este sensul nemuririi.
(India si sufletul ei)
© CCC
Si fapturile cele mai crude sunt dezarmate cand li se mangaie puii.
Plansul demonstrativ nu corespunde nici unui sentiment, nu dovedeste nimic. Nu e nici o legatura intre el si sinceritatea emotiei sau mai bine zis intre el si valoarea simtirii. Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor, de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult, deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.
Omul este mai sociabil si discuta mai cu drag despre ce simte decat despre ce gandeste.
Trebuie sa simti puternic pentru a gandi si a gandi pentru a exprima.
Chipul si atitudinea unui om sunt uneori atat de expresive si tradeaza cu atata precizie starile sufletesti, incat chiar o intreaga multime de spectatori pot pricepe dintr-o data si in acelasi fel ce ascunde in suflet.
Cand natura ne-a dat lacrimi, semn a fost si marturie
ca ne-a semanat in inimi bunatate, duiosie,
chintesenta de simtire dintre toate cate-avem.
Delicatetea este calitatea suprema si cea mai rara a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte, inteligenta, bunatatea, altruismul, generozitatea, discretia, marinimia... un om lipsit de o singura calitate a sufletului nu are delicatetea completa. Atunci ea este cu lacune si eclipse.
Sunt momente cand trebuie sa cauti toate cuvintele in dictionar.
Oamenii, in momente de autentica emotie, se exprima fara sa vrea in termeni de melodrama.
Filozofia vietii consta in singura putere de a sti sa imprumuti realitatii ceea ce-i lipseste: poezia pe care o ai tu.
O sa existe intotdeauna romantism pe lumea asta pentru cei care sunt demni de el.
Suferinta ne face simturile mai delicate, mai fine.
O mare blandete sufleteasca, iata darul pe care natura marturiseste ca l-a facut omenirii, dandu-i lacrimile.
De cate ori o putere noua tasneste in noi, ni se tulbura sufletul ca apa unei fantani in care s-a desfundat un izvor nou.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.