Citate de Camil Petrescu

Cel mic se pierde, daca-si ia model pe cei cu mult mai mari ca el.

Sunt mândru că am întotdeauna ultimul cuvânt în casă și acel cuvânt este, în general, da. © CCC

Exista oameni care vor cu orice pret sa aiba trecere, si, oriunde s-ar afla, sa se tina seama de ei. Acolo unde nu pot face pe profetii, fac pe mucalitii.

Este un adevar demult cunoscut ca noi suntem dispusi sa iubim pe aceia carora le-am facut sau le facem un bine.

O, amor propriu! Tu parghie cu ajutorul careia Arhimede voia sa ridice globul pamantesc!

S-ar gasi orgoliu in toate faptele frumoase, daca s-ar analiza astfel.

I-au lasat omului toate pacatele pe care i le-au gasit si nu i-au luat nici unul. In loc sa-i faca un chip grozav sau ridicol din pacatele lui, ca sa-l poata indrepta, i-au scornit ideea unei perfectiuni si a unui eroism de care nu-i capabil, si l-au indemnat la imposibil. Asa, inteleptul care nu e, sau nu-i decat inchipuit, se gaseste de la sine deasupra tuturor intamplarilor si relelor; cerul si pamantul se pot pravali fara sa-l duca in caderea lor, el va ramane neclintit pe ruinele universului, pe cand omul, care-i adevarat om, isi iese din fire, striga, dispera, isi pierde suflarea pentru un caine sau un vas ce s-a spart.

Sunt la fel de mandru de lucrurile pe care nu le facem cum sunt de lucrurile pe care le facem.

Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult; deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.

Omul este mai sociabil si discuta mai cu drag despre ce simte decat despre ce gandeste.

In conversatie, nu aduce vorba la tot pasul, cu rost sau fara rost, de ispravile si intamplarile tale; caci placerea ce o ai tu de a povesti nu o au si cei dimprejur de a te asculta.

Plansul demonstrativ nu corespunde nici unui sentiment, nu dovedeste nimic. Nu e nici o legatura intre el si sinceritatea emotiei sau mai bine zis intre el si valoarea simtirii. Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor, de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult, deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.

De folos adesea este sa te uiti si inapoi.

De cate ori o putere noua tasneste in noi, ni se tulbura sufletul ca apa unei fantani in care s-a desfundat un izvor nou.

Plansul este mereu adeverinta omeniei.

Oamenii sunt răi, mincinoşi şi lacomi. Nu respectă nimic şi nu se gândesc decât să-şi cultive propriile lor vicii, chiar dacă ar fi să vină după ei potopul.

E o aberatie groaznica sa-ti inchipui ca poti fi infailibil.

Cel ce vrea sa fie original cu tot dinadinsul, va fi extra­vagant, dar nu original.

Pasiunii de a ne distinge ii datoram tot ce omenirea are mai bun si mai rau; virtutile si viciile, cunostintele si erorile, cuceritorii si filosofii.

Tuturor ni se pare ca obiectul pe care-l dorim si ne este refuzat e dorit de toata lumea.