Citate de Lucian Blaga

O dilema fara iesire: vegetalele sa le apreciezi pentru floare sau pentru rod?

Logica sufera de un mare viciu logic: ea crede ca insasi realitatea e de natura logica. Daca intalneste ceva ce nu se poate intelege in chip logic, ea va sustine ca acest ceva nu exista, ci e numai aparenta...

Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie.

Atatia pomi, pe care vanturi napraznice nu-i pot frange, se rup sub greutatea propriului lor rod…

Dacă vanitatea este motorul umanității, lingușirea este lubrifiantul ei. (Leneșele gânduri ale unui trândav) © CCC

Foarte multe sofisme nu se nasc din lipsa de logica, ci din prea multa logica - ca sa zicem asa - anume, atunci cand operam cu mai multa logica, cu mai multa analiza, cu mai multe subtilitati metodice decat pretinde simplicitatea elementara a obiectului pe care-l cercetam - cand cheltuim mai multa forta decat pretinde problema.

Papadia realizeaza simbolic un suprem ideal organic si spiritual: din samanta ea isi face o aureola.

Operele de arta, religia unor vremi, isi imprumuta caracterul, ritmul, stilul, vigoarea, de la o atitudine spirituala in fata lumii si a vietii…

Ce este cuvantul, orice cuvant. Nimic decat o rana a tacerii.

Fara de o adancire staruitoare in miscarile si framantarile sociale ale timpului, fara de o patrundere in tainuitele instincte ale neamului, fara de faurirea unor vederi largi despre viata si natura, fara de cunoasterea altor culturi din vremea noastra si din vremuri trecute, fata de care ne afirmam si ne cristalizam propriul spirit etnic-cultural, cum isi inchipuie artistii sa dea lumii o opera de arta, in care sa se concretizeze toate pornirile constiente si inconstiente ale unui om? Operele de arta…sa fie expresia unor personalitati care isi au constiinta cristalizata intr-o hotarata conceptie despre fiinta si rostul existentei, personalitati bogate in viata launtrica, in intrebari, in indoieli, in aventuri si ganduri.

Invatat e omul care nu termina niciodata de invatat.

Dupa ce apune soarele, orice licurici crede ca el ii e loctiitorul...

Adversarul care iti este o obsesie va deveni o parte din tine.

Paradoxul - strigatul imposibil pe care il scoate inefabilul cand il impingi pana la paroxism.

Ceea ce istoria nu uita devine legenda. Ceea ce istoria uita devine istoriografie.

O, amor propriu! Tu parghie cu ajutorul careia Arhimede voia sa ridice globul pamantesc!

E necavaleresc sa combati un aforism altfel decat tot printr-un aforism.

Cine crede-n zbor e stapan peste zare.

Lupta reuseste mai ales acelora care iubesc mai mult lupta decat succesul.

Spiritele nelinistite si foarte impulsive fac adesea impresia unei soliditati, a unei linisti si stapaniri de sine uimitoare; fantani tasnitoare, care, privite mai de departe, apar ca niste columne solide de marmura.