Citate de Jakob Wassermann

Orgoliul inseamna a avea demnitatea ce rezulta din constiinta propriei valori, vanitatea este dorinta desarta dupa marire, dupa iesitul in fata, si asta mana in mana cu nevoia de linguseala. Orgoliul nu simte nevoia sa fie confirmat in constiinta pe care o are despre sine si, de aceea, intra in alerta la orice lauda pe care o suspecteaza a fi o simpla introducere la linguseala.

Amorul propriu se strecoara chiar si in inimile care slujesc drept templu celor mai inalte virtuti.

Aţi observat ce vanitate mare au oamenii mici?

Dreptatea e inima vie a lumii.

Sa nu vrei sa fii acela care esti, sa negi radacinile din care ai crescut inseamna sa porti propria-ti piele ca un vesmant imprumutat.

Orice lucru contine un adevar mai adanc decat acela pe care-l putem vedea si pricepe.

Oamenii vorbesc in asa fel, incat nu marturisesc de bunavoie decat niste defecte mici, si pe acelea care presupun in persoanele lor talente frumoase sau mari calitati.

E foarte greu sa apleci urechea la toate glasurile si sa raspunzi tuturor cerintelor si, in afara de asta, s-o scoti la capat cu amaraciunile propriei existente.

S-ar gasi orgoliu in toate faptele frumoase, daca s-ar analiza astfel.

A-ti ascunde vanitatea nu inseamna a fi modest.

Dacă vrei să păstrezi indiferent ce relaţie cu un om, trebuie să-l consideri ca pe o rudă apropiată şi să-i ierţi, să-i tot ierţi, cum le ierţi copiilor, părinţilor, fraţilor tăi. Dacă ai orgolii, nici o relaţie nu e posibilă.

Daca nu te poti pune de acord cu tine si cu lumea, atunci este absolut imposibil sa dai un fundament existentei tale.

Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult; deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.

Cu siguranta ca a te crede in stare de o mare afectiune este o dovada de mare orgoliu.

Cand un om se daruieste si, in taina, isi exclude sufletul de la aceasta daruire, admitand insa sa primeasca sufletul celuilalt, ca si cum acesta ar fi un schimb loial, atunci el comite o crima, poate cea mai grava care poate fi comisa.

Pasiunii de a ne distinge ii datoram tot ce omenirea are mai bun si mai rau; virtutile si viciile, cunostintele si erorile, cuceritorii si filosofii.

Omul crede cu o uimitoare usurinta tot ce-i maguleste amorul propriu.

Unele pasiuni se nasc numai din cauza fricii de gol, de pustiu, si pasiunile acestea sunt cele mai violente.

A vorbi pe ocolite si a micsora calitatile pe care le ai mi se pare ca e o forma a vanitatii ascunsa sub o modestie aparenta, o indemanare menita sa faca sa se creada mai mult bine decat spunem noi.

Zgomotul nu dovedeste nimic: uneori gaina face un biet ou si cotcodaceste de parca ar fi ouat o planeta intreaga.