Când cineva îmi laudă libidinos o operă de artă nu o mai pot aprecia. Mi se pare că nu se poate aprecia o operă decât simpatizând-o. Lauda, critica ieftină și vulgară, dezgolirile nepricepute ale erudiților mi-o îndepărtează. Dușmănesc întotdeauna o pânză în fața căreia au exclamat alături de mine douăzeci de vizitatori: - Admirabil… Formidabil… Sublim!...
Au mânjit-o. Comentariile și aprecierile m-au silit să reacționez involuntar. Încerc să nu mă arăt emoționat. Ceea ce dovedește pentru ceilalți că n-am gust artistic. În muzee, cu grupul, nu găsesc reculegerea necesară inițierii. Ci numai o dezgustătoare vulgaritate. Un simptom al democratizării.
(Itinerar italian)
Nu e destul sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci cat mai mult bine aproapelui.
(Aventurile lui Telemac)
Nimeni nu este atat de desavarsit, incat sa nu aiba nevoie, uneori, de altul; cine nu vrea sa asculte pe nimeni e un prost fara vindecare.
Cine vrea sa dovedeasca prea multe, nu dovedeste nimic.
A te micsora vorbind cu umilinta despre tine nu-i oare o prefacatorie a vanitatii? Bine este sa nu vorbesti despre tine. Dar aceasta omul n-o poate face decat daca are siguranta ca cel putin altii vor sti sa vorbeasca despre el.
Daca anumite laude ti se par prea mari, socoteste-le lingusiri.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.