Citate de François Fénelon

A-ti da voie sa iubesti inseamna a iubi deja. © CCC

Dragostea răsărise în calea noastră, aşa cum din pământ răsare într-o ulicioară un ucigaş — ne lovi pe amândoi deodată! Astfel loveşte fulgerul, şi tot aşa pumnalul! De altminteri, ea, mai târziu, susţinea că lucrurile nu stau aşa, că ne iubeam de mult, de când lumea, fără să ne cunoaştem, fără să ne fi văzut vreodată… (Maestrul și Margareta)

Dragostea înseamnă, în primul rând, să iubești la nebunie parfumul celuilalt. (Viața secretă) © CCC

Nu există vacanță pentru dragoste (…) așa ceva nu există. Dragostea trebuie trăită total, cu plictiseala și neplăcerile ei, nu există vacanță pentru asta. (Căluții Tarquiniei)

Nu exista sase sau sapte minuni ale lumii. Exista doar una singura: iubirea. © CCC

Cat tine dragostea, se mentine prin ea insasi si uneori prin lucrurile care par menite s-o stinga, prin capricii, prin departare, prin gelozie. Prietenia, dimpotriva, are nevoie de ajutor. Ea piere din lipsa de atentie, de incredere si de bunavointa. (Caracterele - Despre inima)

A iubi înseamnă a admira cu inima; a admira înseamnă a iubi cu mintea. © CCC

Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima.

Dragostea este un sentiment complex, al carui factor esential este duiosia. In dragoste exista un sentiment de slabiciune, o dorinta de a proteja, un imbold de a face bine si de a procura placere - o lipsa de egoism sau, in orice caz, un egoism bine ascuns.

Ai fost creat perfect pentru a fi iubit şi cu siguranţă te-am iubit - în ideea de a fi cu tine - toată viaţa mea. © CCC

Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali.

Intr-o dragoste adevarata trebuie sa fii putin sclav pentru a fi liber, adica sa nu mai vezi nimic in jur.

A iubi pe cineva înseamnă a-i respecta singurătatea și a te minuna de ea. De fapt, este o chestiune de a alege între a deveni unul și a rămâne unic. Între uniune (romantică, conjugală) și singularitate (în mod necesar solitară). (Spiritul singurătății) © CCC

E atâta ură Strânsă între noi, Sunt atâtea ziduri, Sunt atâtea ploi.   Sunt atâtea visuri Care ne-au minţit Şi-o atât de rece Lamă de cuţit.   Tu mai treci prin rouă, Eu mai dau prin gropi Şi-s aceleaşi urme Sub aceiaşi plopi.   Dar e-atâta ură Dincolo de drum Cât s-ajungă toate Pulbere şi scrum.   Eu mai vin pe-acasă, Tu mai plângi un an Şi-s atâtea vorbe Aruncate-n van.   Sunt atâtea lanţuri Sunt atâtea chei - Ce mai pot să-ţi dărui, Ce mai poţi să-mi iei? (Cântec de dragoste)

Setos iți beau mireasma și-ți cuprind obrajii cu palmele-amândouă, cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam. Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!" Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi pribeag pe-un alt pamânt.   Femeie, ce mare porti în inima si cine esti? Mai cânta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea - vesnicii. (Dorul)

Am renuntat la marginitul Eu, nemarginindu-ma-n tine.

Cu anumite fiinţe foarte rare, nu ar trebui să vorbești. Ar trebui să le fii imediat în brațe, să le mângâi fața, pleoapele, obrajii, buzele, atingându-le cu un deget, mai întâi încet, apoi într-un sărut pasional. Să le săruți. Să le îmbrăţişezi. Cuvintele sunt inutile. Cuvintele ar veni să confirme ceea ce corpurile au ştiut din primele clipe. (O perioadă nebună) © CCC

E spre cinstea firii omeneşti că acolo unde egoismul ei nu este pus în joc, ea este gata mai degrabă să iubească decât să urască. Prin­tr­-un proces treptat şi domol, însăşi ura ajunge să se transforme în iubire dacă schimbarea nu este împiedicată printr­o nouă şi neîntreruptă stârnire a duşmăniei iniţiale. (Litera stacojie)

Lumea este însetată de iubire: tu vei veni să potolești acestă sete. © CCC

Iubeste putin cel ce poate spune prin cuvinte cat iubeste.