Mi-a răsărit în suflet dorul
Ca o plăpândă floare-albastră,
Şi-ntr-un amurg de seară dulce
A înflorit iubirea noastră, –
Dar tu te-ai îngrijit, iubito,
Mai mult de floare, ca de glastră…
În taina nopţilor tăcute,
Când clipele se pierd mai greu,
Eu am hrănit cu lacrimi floarea
Ce-ntinerind creştea mereu,
Dar azi chemând uitarea sfântă
Smulg floarea sufletului meu.
(Mi-a răsărit în suflet dorul…)
Indragostitul, cand dragostea-l orbeste,
Iubeste si cusurul fiintei ce-o iubeste.
Sunt aproape convins de faptul ca, in iubire, oamenii care ar trebui sa se intalneasca nu se intalnesc niciodata.
Dacă ai fi un râu, eu m-aş face nor, să nu te las să seci.
Mandria nu e un motiv de lauda cand e vorba de dragoste: ea se naste aproape ori de cate ori amorul propriu e mai tare decat dragostea.
Sufletul cuprins de harul iubirii, aureolează o fiinţă, devenind generos cu celelalte fiinţe, risipind şi spre ele firimituri de bunătate, respingând trivialitatea, grosolănia.
Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.
Ceea ce fac și ceea ce visez te include pe tine, așa cum vinul trebuie să aibă gustul propriilor struguri.
© CCC
De mă iubeşti, iubirea ta să fie
Numai de dragul dragostei. Nu spune:
"Mi-e dragă pentru zâmbet, sfiiciune
În grai, priviri – pentru un gând ce-mbie
Un gând de-al meu căci înrudit mi-e mie
Şi-mi dărui atâtea clipe bune!"
Iubitule, din asta nu rămâne
Nimic nevătămat şi se sfâşie
Uşor, iubirea astfel însăilată.
Nici pentru milă-n stare să-nsenine
Obrazu-mi – nu iubi. Căci alinată
De tine, uit de plâns, te pierd pe tine.
Iubeşte-mă pentru iubirea toată
Şi-n veşnicie dragostea-ţi va ţine.
(Sonetul 14, Sonnet XIV)
Orice femeie care consimte să vorbească de dragoste sfârşeşte prin a se îndrăgosti.
(Legăturile primejdioase )
Când beția iubirii a trecut, râdem adesea de comparațiile pe care ne-a pus să le facem.
© CCC
Vrei sa fii iubit, iubeste!
Nu există nici o țară de pe pământ în care iubirea să nu-i fi făcut poeți pe îndragostiţi.
© CCC
Schimbarea este plăcută întotdeauna.
(Oreste, 408)
Nu există prefăcătorie care să poată ascunde multă vreme iubirea, acolo unde s-a încuibat, nici să o simuleze, acolo unde nu există.
Cu anumite fiinţe foarte rare, nu ar trebui să vorbești. Ar trebui să le fii imediat în brațe, să le mângâi fața, pleoapele, obrajii, buzele, atingându-le cu un deget, mai întâi încet, apoi într-un sărut pasional. Să le săruți. Să le îmbrăţişezi. Cuvintele sunt inutile. Cuvintele ar veni să confirme ceea ce corpurile au ştiut din primele clipe.
(O perioadă nebună)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.