Citate de Fr. de La Rochefoucauld

O, amor propriu! Tu parghie cu ajutorul careia Arhimede voia sa ridice globul pamantesc!

Spiritele mediocre condamna tot ceea ce le depaseste intelepciunea.

De judeci dragostea dupa majoritatea simptomelor ei, ea se aseamana mai degraba cu ura decat cu iubirea.

Vanitatea nu ia o formă mai odioasă decât dorința veșnică de aprobare. © CCC

Cimitirele sunt pline de oameni indispensabili.

Amorul propriu este cel mai mare dintre toti lingusitorii.

Există două feluri de statornicie în iubire: unul provine din faptul că găsim necontenit, în persoana pe care o iubim, noi temeiuri de a o iubi, și altul din faptul că ne facem o cinste din a fi statornici.

Nimeni nu este atat de desavarsit, incat sa nu aiba nevoie, uneori, de altul; cine nu vrea sa asculte pe nimeni e un prost fara vindecare.

Oamenii si problemele au fiecare punctul lor de perspectiva; pe unii, spre a-i judeca bine, trebuie sa-i privesti de aproape, altii pot fi mai exact apreciati de la distanta.

Orgoliul inseamna a avea demnitatea ce rezulta din constiinta propriei valori, vanitatea este dorinta desarta dupa marire, dupa iesitul in fata, si asta mana in mana cu nevoia de linguseala. Orgoliul nu simte nevoia sa fie confirmat in constiinta pe care o are despre sine si, de aceea, intra in alerta la orice lauda pe care o suspecteaza a fi o simpla introducere la linguseala.

Falsa modestie este ultimul rafinament al vanitatii.

Zgomotul nu dovedeste nimic: uneori gaina face un biet ou si cotcodaceste de parca ar fi ouat o planeta intreaga.

In imprejurari importante nu trebuie atat sa cauti din rasputeri ocaziile, cat sa le folosesti pe cele care se ivesc.

Un mare defect sa te inchipui mai mult decat esti si sa te pretuiesti mai putin decat valorezi.

Lucrurile cele mai dorite nu se implinesc sau, daca se implinesc, nu mai e nici la vremea, nici in imprejurarile in care ne-ar fi facut o nespusa placere.

Orgoliul nu e decat o varietate a egoismului.

Trecem adeseori de la iubire la ambiție, dar nu ne întoarcem de la ambiție la iubire.

Niciodata nu suntem nici atat de fericiti, nici atat de nefericiti pe cat ne inchipuim.

Iubirea, ca si focul, nu poate exista fara o miscare continua; ea moare indata ce inceteaza de a spera sau a se teme.

Iubim intotdeauna pe cei care ne admira; dar nu iubim intotdeauna pe cei pe care ii admiram.