Citate de Fr. de La Rochefoucauld

Canalului ii place sa creada ca fluviile nu au alta menire decat sa-i aduca apa.

Intalnesti, adesea, oameni care au cu mult mai multa in­dependenta in parerile lor decat ar trebui si ar fi iertat sa aiba pe langa inteligenta de care dispun; insuportabili!...

Exista prosti care se cunosc si-si folosesc cu indemanare prostia.

Interesul vorbeste toate limbile si joaca tot soiul de roluri, chiar si pe acela al dezinteresarii.

Orgoliul nu e decat o varietate a egoismului.

Nu există prefăcătorie care să poată ascunde multă vreme iubirea, acolo unde s-a încuibat, nici să o simuleze, acolo unde nu există.

E un blestem sa nu ai dreptul de a te fi inselat.

Ne place sa ghicim ce este in sufletul altora, dar nu ne place sa patrunda ei intr-al nostru.

Ceea ce pare a fi generozitate este adeseori numai o ambitie deghizata, care dispretuieste micile interese, pentru ca nazuieste spre cele mari.

Valoarea suprema a omului consta in a face fara martori ceea ce ar fi capabil sa faca in fata tuturora.

Pasiunile sunt singurii oratori care conving intotdeauna. Ele alcatuiesc o arta a naturii ale carei reguli nu dau gres.

Binele si raul care ni se intampla nu ne ating dupa marimea lor, ci dupa sensibilitatea noastra. (Maxime) © CCC

Orgoliul inseamna a avea demnitatea ce rezulta din constiinta propriei valori, vanitatea este dorinta desarta dupa marire, dupa iesitul in fata, si asta mana in mana cu nevoia de linguseala. Orgoliul nu simte nevoia sa fie confirmat in constiinta pe care o are despre sine si, de aceea, intra in alerta la orice lauda pe care o suspecteaza a fi o simpla introducere la linguseala.

Cimitirele sunt pline de oameni indispensabili.

Exista oameni care vor cu orice pret sa aiba trecere, si, oriunde s-ar afla, sa se tina seama de ei. Acolo unde nu pot face pe profetii, fac pe mucalitii.

Cu siguranta ca a te crede in stare de o mare afectiune este o dovada de mare orgoliu.

Inchipuirea nu este in stare sa nascoceasca atatea variate contradictii cate exista in sufletul fiecarui om.

Prudenta si dragostea nu sunt facute una pentru cealalta: pe masura ce dragostea creste, prudenta scade. © CCC

Desconsiderarea de sine are o falsa aparenta de moralitate si religie. Si, desi desconsiderarea de sine se opune vanitatii, acela care se va desconsidera pe sine este foarte aproape de vanitate.

Cum putem pretinde ca altul sa ne pastreze secretul, cand nu l-am putut pastra noi insine?