Citate de Fr. de La Rochefoucauld

Lumea este însetată de iubire: tu vei veni să potolești acestă sete. © CCC

Fiecare pas făcut în iubire oricât de mult ar striga tot în tăcere se va înveşmânta.

O dragoste neîmpărtăşită se deosebeşte de dragostea reciprocă, la fel ca greşeala de adevăr.

O, castă Sappho cu ghirlande de violete-n păr, O, fecioară cu zâmbet dulce! Aș vrea să-ți spun ce este în inima mea, Dar nu-ndrăznesc căci nu vreau să te amăgesc. (Pentru Sappho) (traducere CCC - Copyright © 2021)

Ceea ce iubirea a făcut pentru mine, nu voi putea niciodată să răsplătesc. © CCC

Experienta este ca steaua polara: ea nu lumineaza decat seara.

Când iubim, suntem universul și universul trăiește în noi. (Maxime și cugetări) © CCC

Mai intai iubesti natura. Abia mult mai tarziu ajungi la om.

Ii iertam adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu-i iertam niciodata pe cei plictisiti de noi.

Alături de mine vei rămâne cerul iubirii inimii mele.

Doar prin iubire te agati de realitate, intri in eul tau, redevii vointa, forta, individualitate. Iubirea ar putea face din mine totul, chiar si un geniu. Prin mine insumi si pentru mine, prefer sa nu fiu nimic. Caci neantul singur poate ascunde infinitul.

Pe tron de aur, tu Afrodita eternă Frumoasă fiică-a lui Zeus, eu te rog fierbinte nu-mi pune în suflet amărăciuni și doruri, ci ca deunăzi când ai venit ascultându-mi din depărtare strigătul meu și oftatul și părăsindu-ți mândrul palat de la zare, porneai spre mine albă, în carul de aur, - tu vino iarăși! Frumoase păsări repezi, la car văzusem cum te aduc spre noi, cu bătăi de aripi. Ce repede zburau. Tu, de trei ori slăvită, cu chip zeiesc, ales, ai surâs spre mine, m-ai întrebat ce am de te chem într-una și ce vrea, turburat, zbuciumatu-mi suflet - - ”Pe cine ai vrea tu să-ți aducă Pito Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho? Fugind de tine, el în curând spre tine o să alerge și-o să-ți stea alături! De nu-ți primește darul, - în curând el însuși Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place Curând te va iubi, ca prins de flăcări.” Deci vino iarăși Zeiță și fă să-mi piară aceste gânduri grele. Și împlinește-mi tot ce-mi dorește inima. Te chem, Zeițo! (Imn catre Afrodita)

Lumina ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad, oare nu e un strop din lumina creata in ziua dintai, din lumina aceea-nsetata adanc de viata?   Nimicul zacea-n agonie, cand singur plutea-n intuneric si dat-a un semn Nepatrunsul: "Sa fie lumina!"   O mare si-un vifor nebun de lumina facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,   o sete de lume si soare. Dar unde-a pierit orbitoarea lumina de-atunci - cine stie?   Lumina, ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creata in ziua dintai. (Lumina)

Dragostea este sentimentul cel mai maret, care, in gene­ral, face minuni, faureste oameni noi, creeaza cele mai mari valori morale.

As vrea sa rechem in mine starea aceea de fericire nelamurita, de euforie pura, de entuziasm deznadajduit, care preludeaza o mare iubire. O iubire nemotivata, fara obiect sau avand drept tel viata in sine, setea nepotolita de trairi, nostalgia fiorului aventurii.

Adeseori, oamenii tin sa iubeasca si nu stiu cum sa-si realizeze dorinta aceasta. Isi cauta jugul fara sa poata da de el si - daca indraznesc sa spun asa - sunt nevoiti sa ramana liberi. (Caracterele - Despre inima)  

Suferinta mea de acum e viata mea... Fara dragostea mea pentru tine, nu ma mai inchipui in viata decat in stare de dementa, poate... Sa traiesc fara sa te iubesc ar fi pentru mine ca si cand nu as mai simti caldura soarelui, umezeala apei, si totusi as trai... Vreau sa te iubesc pentru totdeauna, nu vreau sa ma despart de sentimentul meu. Cred ca asta-i motivul pentru care nu vreau sa mor.

Sa nu se creada iubit nimeni din cei ce n-au iubit pe nimeni.

Oricat ai fi de pretentios in dragoste, ierti mai multe greseli decat in prietenie. (Caracterele - Despre inima)

Fagaduim potrivit sperantelor si ne tinem fagaduielile conform temerilor.