Mai erau și nişte cărţi, rînduite frumos în fiece colț al mesei. Una din ele era o biblie mare, de familie, plină cu poze. Alta era Călătoria pelerinului [John Bunyan, Pilgrim's Progress] , o carte despre unul care-și părăsise familia, naiba ştie de ce. Din cînd în cînd, citeam şi eu puţin din cartea asta. Era interesantă, dar cam greoaie. O altă carte era Ofranda prieteniei [Friendship’s Offering] cu multe lucruri frumoase şi poezele. Poezelele însă nu le citeam.
(Aventurile lui Huckleberry Finn)
Noi nu ne multumim cu trairea ce avem in noi si in propria noastra fiinta; vrem sa traim in gandul celorlalti, cu o traire imaginara; si facem in acest scop eforturi, ca sa parem altfel decat suntem…Suntem atat de orgoliosi, incat am vrea sa fim cunoscuti de tot pamantul si chiar de oamenii care vor veni dupa noi, si suntem atat de vanitosi, incat stima a cinci sau sase persoane care ne inconjoara ne amuza si ne multumeste.
E un blestem sa nu ai dreptul de a te fi inselat.
Mai bine sa taci din gura si sa-i lasi pe ceilalti sa creada ca esti un prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice indoiala.
Unele cuvinte germane sunt atât de lungi încât le poţi vedea în perspectivă. Când priveşti un cuvânt de-a lungul, acesta se îngustează spre capăt, la fel ca şinele de cale ferată.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.