Camil Petrescu
Camil Petrescu, 22 apr. 1894 – 14 mai 1957, născut la Bucureşti, romancier, dramaturg, nuvelist, poet, doctor în filosofie, publicist și eseist roman, membru al Academiei Romane, Laureat al Premiului de Stat, inițiatorul romanului modern. A trăit 63 de ani.
A fost absolvent al Facultăţii de Filosofie şi Litere de la Universitatea din Bucureşti. Elevul filozofului lui Ion Petrovici. Și-a luat doctoratul în filosofie cu o teză despre fenomenologie în opera lui Husserl.
A fost profesor la Timişoara imediat după Marea Unire.
A fondat revistele Ţara şi Limba română la Timişoara, a editat Săptămâna muncii intelectuale şi artistice şi Cetatea literară la Bucureşti.
A frecventat cenaclul Sburătorul, a fost redactor la Editura Fundaţiilor Regale, director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1939).
A debutat în revista Facla (1914), cu articolul „Femeile şi fetele de azi“, sub pseudonimul Raul D.
Între 1916 şi 1918 a participat ca ofiţer la Primul Război Mondial. În 1916 a plecat pe front, unde a fost rănit. După un stagiu într-un spital militar, a ajuns iarăşi în prima linie, dar a căzut prizonier la unguri. Ambianţa războiului va intra, apoi, în celebrul roman Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Debutul editorial a avut loc cu un volum de Versuri. Ideea. Ciclul morţii (1923).
În 1933 a publicat cel mai valoros roman al său şi unul dintre romanele importante ale modernismului european, Patul lui Procust.
Membru al Academiei Române din 1948.
Opere principale:
– romane: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, 1930; Patul lui Procust, 1933; Danton, 1931; Un om între oameni, în 3 volume, 1953-1957, rămas neterminat;
– drame (teatru): Jocul ielelor, 1916-1918; Suflete tari, 1925; Act venețian, Mioara, Mitică Popescu, Bălcescu etc.;
– alte lucrări: Un luminiş pentru Kicsikem, 1925; Transcedentalia, 1931; Din versurile lui Ladima, 1932; Teze şi antiteze, 1936; Modalitatea estetică a teatrului, 1937; teza de doctorat Husserl – cu o introducere în filozofia fenomenologică a devenit un capitol din Istoria filosofiei române, 1938; Doctrina substanţei, 1940, editată integral postum (1988), eseu filosofic; Turnul de fildeş (1950);
– reportaje de călătorie: Caragiale în vremea lui, Rapid Constantinopole–Bioram, 1933;
– jurnal intim: Note zilnice, 1975, postum, editat de Mircea Zaciu.
Citate asemanatoare
-
Realitatea se creeaza prin insusi faptul cunoasterii.O iubire care nu este eterna nu este nimic.Este uimitor cat de mult seamana, in reactiile simtirilor, doi oameni care iubesc, oricat ar parea ca au caractere diferite.Tuturor ni se pare ca obiectul pe care-l dorim si ne este refuzat e dorit de toata lumea.Oamenii ceilalti nu exista pentru noi decat in masura in care le cunoastem dorintele, preferintele, sperantele, faptele si atitudinea in decursul vietiiCati din actorii care joaca pe Napoleon ar fi putut cuceri Europa, intr-adevar?Oamenii sunt răi, mincinoşi şi lacomi. Nu respectă nimic şi nu se gândesc decât să-şi cultive propriile lor vicii, chiar dacă ar fi să vină după ei potopul.Este un adevar demult cunoscut ca noi suntem dispusi sa iubim pe aceia carora le-am facut sau le facem un bine.Si intr-o iubire poti sa ajungi la capatul lumii.Plansul demonstrativ nu corespunde nici unui sentiment, nu dovedeste nimic. Nu e nici o legatura intre el si sinceritatea emotiei sau mai bine zis intre el si valoarea simtirii. Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor, de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult, deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.Nimic nu se poate face fara pasiune.Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult; deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.Marea intelepciune e sa-ti alegi prietenii care nu te vor sili la compromisuri.A recunoaste meritul pe jumatate e a nu-l recunoaste deloc.Bunatatea adevarata cere neaparat inteligenta si imaginatie....O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie. Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei.Dragostea e frumoasa tocmai pentru ca nu poate cunoaste nicio constrangere; e preferinta sincera.Oricine vorbeste de dragoste... ar trebui sa evite sa vorbeasca in numele celorlalti, ba cred ca niciodata n-ar trebui sa foloseasca, vorbind, persoana a treia…, pentru ca sentimentele pe care le incearca sunt incomunicabile, vorbele cu care sunt etichetate nu corespund aceluiasi continut, intensitatea si durata sentimentului pot fi nesfarsit de felurite…Ceea ce deosebeste o societate de civilizatie de una de cultura e ca lumea ei imita si practica pasionat si cu entuziasm toate formele de cultura, fara sa aiba insa staruinta de a duce lucrurile pana la capat, si nici curajul de a suporta toate consecintele.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.