Citate de Camil Petrescu

Dragostea este darul pe care Zeii l-au dat Oamenilor singuri de sub cer.

Există în iubire un nucleu de absolut, asemanator stralucirii diamantului, o parte de inaccesibilitate ce invită la depășirea limitelor viitorului. © CCC

Şi unde ar mai bate inima destinului tău fără iubirea mea?

Oricine vorbeste de dragoste... ar trebui sa evite sa vorbeasca in numele celorlalti, ba cred ca niciodata n-ar tre­bui sa foloseasca, vorbind, persoana a treia…, pentru ca sentimentele pe care le incearca sunt incomunicabile, vorbele cu care sunt etichetate nu corespund aceluiasi continut, intensitatea si durata sentimentului pot fi nesfarsit de felurite…  

Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti  vine sa  crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste.

Dragostea moare si ea. Incet, pe nesimtite, perfid. Chiar daca are clipe cand isi revine, cand se agata de viata.

Sa iubim nebuneste tot ce straluceste pe acest pamant, fiindca alta viata nu ne este cunoscuta.

Nu există nici o țară de pe pământ în care iubirea să nu-i fi făcut poeți pe îndragostiţi. © CCC

Fie ca sufletul meu să înflorească în iubire pentru toată viața. © CCC

Eu te-am iubit şi poate că iubirea În suflet, nu s-a stins încă de tot; Dar nici nelinişte şi nici tristeţe Ea nu îţi va mai da, aşa socot. Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde, De gelozie, de sfială chinuit. Dea Domnul să mai fii cândva iubită Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit. (Eu te-am iubit) Traducere de Maria Banuş

Nu vei atinge un fluture fără să-i scuturi pulberea care îi colorează aripile; nu vei analiza iubirea fără să faci să-i dispară farmecul. (Ore de filozofie) © CCC

Cand nu stii ce simti, cand nu stii de ce esti agitat, nervos, cu capu-n nori si cu gandurile vraiste, nu da vina pe tine – recunoaste ca ti-e dor si uita-te spre fiinta care te-a ravasit. Du-te pana la ea si vei da de tine, intreg. (Niste raspunsuri)

Ai intrat, întâmplător, într-o viață de care nu eram mândru și din acea zi ceva a început să se schimbe. Am respirat mai bine, am urât mai puține lucruri, am admirat liber ceea ce merita să fie admirat. Înainte de tine, în afara de tine, nu am aderat la nimic. Această forță, de care râdeai uneori, nu a fost niciodată altceva decât o forță solitară, o forță a refuzului. Cu tine am acceptat mai multe lucruri. Am învățat să trăiesc. Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care dragostea mea a fost întotdeauna amestecată cu o imensă recunoștință. (Din corespondența lui Albert Camus către iubita sa, Maria Casarès) Timp de cincisprezece ani, Albert Camus și Maria Casarès au făcut schimb de scrisori în care transpare toată intensitatea dragostei lor. Între sfâșierea despărțirilor și impulsurile creative, această corespondență evidențiază intimitatea a doi monștri sacri la apogeul artei lor. © CCC

E de ajuns sa fii laolalta cu cei pe care-i iubesti. Ca visezi, ca le vorbesti, ori ca nu le vorbesti deloc, ca te gandesti la ei, ori la lucruri de care nu te sinchisesti atat, dar te afli in preajma lor, iti e deopotriva de placut. (Caracterele - Despre inima)

In dragoste, norocu-i avutie, Cu bani pamanturi cumperi, nu sotie. (Nevestele vesele din Windsor)

Tuturor ni se pare ca obiectul pe care-l dorim si ne este refuzat e dorit de toata lumea.

De judeci dragostea dupa majoritatea simptomelor ei, ea se aseamana mai degraba cu ura decat cu iubirea.

Iertarea este forma suprema a iubirii.

Iubirea, pentru cine-o preţuieşte, Imbold e faptelor slăvite, Iar frumuseţea e o şcoală-naltă De-alese şi măreţe simţăminte.