Citate de Camil Petrescu

Locul omului in viata nu este determinat de ceea ce ştie, ci de ceea ce vrea si de ceea ce poate. La place de l'homme dans la vie est marquée non par ce qu'il sait, mais par ce qu'il veut et ce qu'il peut.

Nu exista nici o fiinta umana atat de solid fortificata incat sa nu gasesti un loc de patrundere spre ea, daca esti destul de inteligent si iscusit.

Cel mai mare dusman al cunoasterii nu este ignoranta, ci iluzia cunoasterii.

De multe ori e o datorie sa vedem in culori mai negre decat e de fapt; pentru ca din aceasta vedere sa izvorasca o lupta mai hotarata spre mai bine.

Pentru a descoperi idei importante si adevarate trebuie sa fii vigilent cu tine insuti, sa revii de o suta de ori la punctul de plecare, sa-ti verifici in fiecare clipa presupunerile, sa stii sa lasi multe lucruri la o parte, sa distingi posibilitatile de certitudini, sa masori probabilitatea, sa inaintezi cu metoda pe calea larga si incercata a analizei si experientei.

Cand ai ajuns la capatul a ceea ce ar trebui sa stii, esti la inceputul a ceea ce ar trebui sa simti.

Cunoști un om după cărțile pe care le citește.

Nu caut sa cunosc raspunsurile, incerc sa inteleg intrebarile. © CCC

Suprema fericire a unui om: aceea de a ajunge cu desăvârșire conștient de propriul său eu… Fiecare trebuie să se lase fără frică în voia instinctului său de dezvoltare, instinct care domină întreaga natura... important pentru fiecare om este să cunoască în mod cât mai independent și mai direct realitatea, și nu s-o perceapă cu ajutorul altora. O astfel de legătură vie cu viața constituie premisa necesară pentru a ajunge la bucuria sănătoasă a cunoștinței fiecărui eveniment, de la cel mai neînsemnat până la cel mai de seamă, ba chiar și până la cel mai dureros. Cine nu cunoaște din proprie experiență cât de fericită e clipa când un colț, tainic încă, al lumii gândurilor sau al lumii adevărului i se dezvăluie nu știe ce înseamnă să trăiești.

A nu sti bine nu e mai bine decat a nu sti nimic… © CCC

Oricine vorbeste de dragoste... ar trebui sa evite sa vorbeasca in numele celorlalti, ba cred ca niciodata n-ar tre­bui sa foloseasca, vorbind, persoana a treia…, pentru ca sentimentele pe care le incearca sunt incomunicabile, vorbele cu care sunt etichetate nu corespund aceluiasi continut, intensitatea si durata sentimentului pot fi nesfarsit de felurite…  

Nu e cu putinta ca cineva sa se priceapa la toate.

Trebuie să studiezi și să înveți, astfel încât să-ți formezi propria impresie despre istorie și despre orice altceva, dar nu poți face asta cu o minte goală. Îmbogățește-ți mintea, îmbogățește-ți mintea. Poți să fii sărac, pot să-ți fie rupți pantofii, dar mintea ta e un palat. (Cenușa Angelei) © CCC

Ce ştim noi despre alţii? Doar ce ne-arată ei. În tăcerile lor nu putem pătrunde. Bănuiesc că fiecare poartă-n suflet câte o cruce şi că fiecare este un rezumat al sufletului celorlalţi.

Despre cei de aproape e bine sa te informezi de departe.

Nu avem nici o idee despre 96% din continutul universului! Vulpea lui Saint-Exupéry nu stia cat adevar se afla in spusele ei atunci cand ii marturisea Micului Prinț: "Esentialul este invizibil pentru ochi." (Cosmosul si lotusul) © CCC

In fiecare om sunt cel putin doi oameni: omul ideilor si omul simturilor (mintea si inima). Vei gresi intotdeauna daca il vei judeca pe om numai dupa ideile ce le exprima, chiar daca ai constatat ca sunt adevaratele lui idei. Trebuie sa astepti  ocaziile de a-i constata  adevaratele lui simtiri, cel putin in problemele mai importante.

Lucrurile sunt grele pana li se descopera taina, pe urma totu-i usor.

Sufletul omului trece prin diferite stari; oricare din noi e uneori bine dispus, alteori abatut; nu poate fi intotdeauna la fel. E o greseala sa judeci oamenii dupa toane.

...Colegii mei universitari știu multe lucruri neștiute de mine, iar eu știu lucruri de care ei nu vor să știe. Astfel de situații își găsesc parțial reflectarea în mica lucrare de față. Trag speranța că unii vor năzui să se înalțe la starea de conștiință filosofică căreia i-am dat numele de Noua Acropolă. (Teba, fragment din prolog)