Citate de Blaise Pascal

Fiecare om este un tot pentru sine; caci daca a murit, totul a murit pentru el. De aceea, fiecare vrea sa fie totul pentru toti.

Nu exista pasiune fara excese.

Omul este o trestie, cea mai slaba din natura, dar este o trestie ganditoare. Nu e nevoie ca intregul univers sa se inarmeze pentru ca sa-l striveasca. Un abur, un strop de apa, ajunge ca sa-l ucida. Dar chiar daca universul l-ar strivi, omul inca ar fi mai nobil decat cel care-l ucide, fiindca el stie sa moara si isi da seama de avantajul pe care universul il are asupra lui. Pe cand uni­versul nu stie nimic din acestea.

Ultima interventie a ratiunii este aceea de a cunoaste ca exista o infinitate de lucruri ce o depasesc.

La 18 ani, convingerile noastre sunt dealuri de pe care privim; la 45 de ani, ele sunt pesteri in care ne ascundem.

Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște. (Cugetări) Blaise Pascal Inima, la Pascal, reprezintă intuiția ce permite sesizarea evidențelor ce nu au nevoie să fie demonstrate. Prin urmare, nu este vorba de pasiunea amoroasă. Oamenii dispun de două facultăți pentru a cunoaște: inima, ce recurge la intuiții imediate și rațiunea, prin intermediul deducției. Astfel, inima urmează o abordare pe care “rațiunea nu o cunoaște”. Pascal “se joacă” aici cu cele două sensuri ale cuvântului "rațiune" (primul: motiv, justificare; al doilea: gândire logică). © CCC

Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.

Imaginația este stapana erorii și falsitatii. Blaise Pascal “Imaginaţia, stapâna erorii şi falsităţii, nu face decât să întârzie sau să compromită procesul de creaţie.” Pascal considera ca imaginatia nu poate fi sursă de cunoaștere. El ilustrează aceasta fraza prin exemplul omului care trebuie să traverseze o prăpastie, pe o scandura destul de mare, astfel incat sa nu existe niciun pericol, dar ca imaginându-si propria cădere nu poate face acest lucru fără sa-i fie frică. © CCC

Cu cat ai mai mult spirit, cu atat ai pasiuni mai mari; pentru ca pasiunile, nefiind decat sentimente si ganduri care apartin spiritului, desi sunt prilejuite de corp, este clar ca nu sunt decat spiritul insusi si ca, astfel, indeplinesc ceea ce-i este propriu lui. Nu vorbesc decat de marile pasiuni; caci celelalte se afla intr-un amestec ce cauzeaza o confuzie foarte incomoda; lucru care, bineinteles, nu li se intampla celor ce au spirit. Intr-un suflet mare, totul este mare.

Ce vanitate este pictura care atrage admirația noastra prin asemănarea lucrurilor la care nu admirăm deloc originalele. (Cugetari) Blaise Pascal Pascal reia ideea antica, contestata astăzi, că arta imită natura. Dar dacă imităm modele proaste, ar trebui să admirăm copia doar pentru că imitația este fidela originalului? Critica pascaliana se situeaza mai ales in planul moral. Artistul trebuie să reprezinte subiecte imorale? Această critică a artei, clasica, este de inspiratie platoniciana.

Puterea fara Morala este o crima, dar Morala fara putere este o utopie.

Legile omenesti. Nu este nimic drept sau nedrept, care, schimbandu-si climatul, sa nu-si schimbe si calitatea. Trei grade de ridicare de la pol rastoarna intreaga stiinta a dreptului. Un meridian hotaraste adevarul; In putini ani de stapanire, legile fundamentale se schimba. Dreptul isi are epocile sale. Hazlie este si justitia aceasta pe care o margineste un rau sau un munte. Adevar dincoace de Pirinei, eroare dincolo. Furtul, incestul, omorul copiilor si al parintilor, totul si-a avut locul sau printre actiunile virtuoase.

Nimeni nu-si da osteneala sa convinga, atunci cand poate sa porunceasca.

Spiritul isi are ordinea lui, care consta in principii si demonstratii. Inima o are pe a ei. Nu cauti a dovedi ca trebuie sa fii iubit, expunand in ordine cauzele iubirii: acest lucru ar fi ridicol.

Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, întreg universul ar fi fost schimbat.

Cand un discurs firesc zugraveste o pasiune sau un efect, descoperim si in noi insine adevarul pe care il auzim, dar, nestiind ca el se afla acolo, suntem gata sa-l iubim pe cel care ne-a facut sa-l simtim; caci nu dintre-ale lui ni-l impartaseste, ci dintre-ale noastre. Binele pe care ni-l face ne indeamna sa-l iubim, in afara de faptul ca inima este inclinata sa-l indrageasca tocmai pentru aceasta comuniune a intelegerii.

Este usor sa-i convingi pe oameni de un lucru, dar este greu sa-i faci sa fie fermi in aceasta convingere.

Ce gresit am judeca daca am crede ca exista cineva care nu vrea sa stea mai presus de restul lumii si caruia sa nu-i placa binele sau…precum si durata fericirii si a vietii sale mai mult decat ale restului lumii.

Toti oamenii cauta fericirea, fara exceptie; orice mijloace ar folosi, toti tind spre acelasi scop.

Natura acestui amor-propriu si a eului uman este sa nu se iubeasca decat pe sine si sa nu se ia in considerare decat pe sine.