Citate de Blaise Pascal

Parerea care va inabusi pe cea a poporului este ea insasi menita pieirii.

In dragoste, nu indraznesti sa risti deoarece ti-e teama sa nu pierzi totul. Si totusi trebuie sa inaintezi, dar cine poate spune pana unde?

Adevăr pe o parte a Pirineilor, eroare pe cealalta parte. (Cugetari) Blaise Pascal „Ceea ce este adevarat pe o parte a Pirineilor, nu este adevarat pe partea cealalta. sau “Ceea ce este adevăr de o parte a Pirineilor, este minciună de partea cealaltă” Pascal abordeaza aici caracterul relativ, convențional, al justitiei umane. Legile difera de la un stat la altul. Justiția umana nu este universala, spre deosebire de justitia divină. De asemenea, ceea ce este un adevăr pentru un popor, pentru o persoană, poate fi o greșeală pentru altele. Ceea ce este valabil pentru unul nu este neaparat valabil si pentru altul. Pascal a dorit să spună că percepția anumitor adevăruri este dependentă de mai mulți factori: localizare geografica, cultura, mentalitate, epoca... Cu alte cuvinte, ceea ce este un adevăr pentru cineva, la un moment dat sau intr-un anumit loc, nu este, probabil, pentru o altă persoană, dintr-o altă eră sau dintr-o alta regiune. Inaintea lui Pascal, Montaigne a formulat ceva similar: “Ceea ce este adevar pe partea pe care acesti munti o marginesc este minciuna dincolo de ea.”, “Nu exista ceva in care lumea sa difere mai mult ca in privinta obiceiurilor si legilor.”, sau, extins la confruntarea dintre culturi: "Fiecare numeste barbar ceea ce nu se afla in obiceiurile sale." © CCC

Operele importante rezulta mai rar dintr-un mare efort, cat dintr-o acumulare de eforturi mici. Les oeuvres importantes résultent plus rarement d'un grand effort que d'une accumulation de petits efforts.

In elocinta trebuie sa existe si elementul agreabil si elementul real; dar e necesar ca elementul agreabil sa fie el insusi bazat pe real (adevar).

Cand un discurs firesc zugraveste o pasiune sau un efect, descoperim si in noi insine adevarul pe care il auzim, dar, nestiind ca el se afla acolo, suntem gata sa-l iubim pe cel care ne-a facut sa-l simtim; caci nu dintre-ale lui ni-l impartaseste, ci dintre-ale noastre. Binele pe care ni-l face ne indeamna sa-l iubim, in afara de faptul ca inima este inclinata sa-l indrageasca tocmai pentru aceasta comuniune a intelegerii.

Spera, nu inceta un moment a spera ca straduinta ta cinstita va ajunge rasplatita candva.

Efortul e legea vietii sociale.

Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.

Functia suprema a ratiunii este sa arate omului ca unele lucruri sunt dincolo de ratiune.

Cea mai de seama voluptate a studiilor am gasit-o intotdeauna nu in ascultarea ratiunilor altora, ci in aflarea lor prin eforturile mele proprii.

Ultimul lucru pe care-l afli scriind o carte este cu ce trebuie sa incepi.

Dreptatea este in functie de moda, ca si placerea.

Un portret poarta absenta si prezenta, placere si neplacere. Realitatea exclude absenta si neplacerea. (Cugetari) © CCC

Lucrurile sunt adevarate sau false, in functie de unghiul din care sunt privite.

Nici o distinctie cu adevarat onorabila nu se poate castiga decat cu pretul celor mai mari eforturi individuale: perfectiunea nu se gaseste pe pamantul lenei.

Ce vanitate este pictura care atrage admirația noastra prin asemănarea lucrurilor la care nu admirăm deloc originalele. (Cugetari) Blaise Pascal Pascal reia ideea antica, contestata astăzi, că arta imită natura. Dar dacă imităm modele proaste, ar trebui să admirăm copia doar pentru că imitația este fidela originalului? Critica pascaliana se situeaza mai ales in planul moral. Artistul trebuie să reprezinte subiecte imorale? Această critică a artei, clasica, este de inspiratie platoniciana.

Doua excese: a exclude ratiunea, a nu admite decat ratiunea.

Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște. (Cugetări)