Citate despre Desavarsire

Sa semanam fara sa numaram semintele.

Pentru indrumarea vietii, deprinderile au mai multa valoare decat maximele, pentru ca deprinderea este o ma­xima vie, devenita instinct si carne.

Nimeni nu se naste desavarsit; cu fiecare zi te desavarsesti in fiinta ta.

A face cu usurinta ceea ce este greu altuia, iata talentul; a face ce e imposibil talentului, iata geniul.

O eroare este cu atat mai primejdioasa cu cat contine mai mult adevar.

Invatand pe altii, te instruiesti, povestind - observi, afirmand - examinezi, aratand - privesti, scriind - gandesti.

Visul este o rascruce interioara unde rasuna tot zbuciumul vietii.

Doar prin iubire te agati de realitate, intri in eul tau, redevii vointa, forta, individualitate. Iubirea ar putea face din mine totul, chiar si un geniu. Prin mine insumi si pentru mine, prefer sa nu fiu nimic. Caci neantul singur poate ascunde infinitul.

Nu exista rai, dar trebuie sa ne straduim a merita sa existe unul.

Bunul-simt este masura posibilului. El se compune din experienta si prevedere; este calculul aplicat la viata.

Prin dorinta de a-si indeplini visurile din tinerete, se manifesta vesnicul proces de maturizare a omului.

Fa cat de bine poti pana cand vei sti mai bine. Apoi, cand stii mai bine, fa si mai bine. © CCC

Victoria omului nou asupra celui vechi trebuie sa devina definitiva. Inainte si tot mai sus sa ne duca avantul nostru catre mai bine, catre o infratire definitiva a fiilor aceluiasi pamant…Pas cu pas, omul — omul in intelesul cel mai bun al cuvantului — si-a castigat dreptul de a exista, strabatand prin milenii o cale cotita, totusi o cale de ameliorare a speciei. Incet si penibil, spiritul s-a desfacut de cele materiale, ca o calauza catre ultima etapa de alinare a dusmaniilor si urii, de asezare pentru totdeauna a pacii si a prieteniei intre indivizi si popoare. Credinta aceasta ma tine inca in viata, ea va avea putere si impuls si dupa ce fiinta mea va trece. Viata se alimenteaza din moarte; putem trai in copiii nostri, daca-i vom patrunde de lumina, de soarele acestui ideal.

Pare-se ca perfectiunea e atinsa nu atunci cand nu mai este nimic de adaugat, ci cand nu mai este nimic de inlaturat.

Cu cat omul are mai mult, cu atat doreste mai mult; cu cat izbandeste mai bine, cu atat vrea sa se apuce de mai multe; si cu cat a rasturnat mai multe piedici cu atat isi faureste altele noi.

Criticul constiincios se critica mai intai pe el insusi; ceea ce nu intelege, nu are dreptul sa judece.

Nu un ciocan a făcut pietrele atât de perfecte, ci apa cu dulceaţa sa, cu dansul şi sunetul său.

Invatand pe altii, te instruiesti, povestind - observi, afirmand - examinezi, aratand - privesti, scriind - gandesti.

Cred ca trebuie sa ramanem cu inversunare noi insine, cu conditia sa crestem. Scopul fiecaruia dintre noi trebuie sa fie realizarea perfecta a tipului de om pe care il reprezentam.

O singura rugaciune am: “Doamne, sa nu ma lasi niciodata sa fiu multumit de mine insumi!”