Așa cum o floare își oferă parfumul oricui se apropie de ea sau o folosește, tot așa și iubirea din noi radiază către toți și se manifestă ca o slujire spontană.
© CCC
Soția mea nu e o femeie, ci o floare; nu o deții, ci o respiri!
(Povestea Sibyllei)
© CCC
Cea mai frumoasă lună e pe lac,
cel mai frumos luceafăr e pe mare,
și cântă cel mai sincer pitpalac
nu-n pomi, ci-n amintiri și în uitare.
Cea mai frumoasă lună e în lac.
Cea mai frumoasă floare e pe sâni,
sau în surpate plete de femeie
și nu lucesc, pe cer, ca în fântâni,
fantomele de lux din curcubeie.
Cea mai frumoasă floare e pe sâni.
E aurul mai cald în inelar
și șoldul mai cu linii sub mătasă,
în nuntă-i vinul cel mai plin de har
și-n rouă raza cea mai languroasă.
E aurul mai scump în inelar.
Culori și mirodenii cercuri fac
în jurul meu. Argila mea tresare
și cu cămașa cerului mă-mbrac.
Și iată-mă-s, deodată, cer și zare.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cea mai frumoasă lună e în lac.
(1958)
(Arta Poetică)
Uneori, când sunt fericită într-adevăr,
Simt sau poate numai mi se pare
Cum în vârful fiecărui fir de păr
Îmi creşte câte-o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceasta împărătească,
Dar nu mă încumet să mişc fruntea
De teamă să nu mi se ofilească,
Şi nici să mă privesc într-o oglindă
De teamă să nu mi se desprindă.
Şi e destul să mă-ntristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.
Haideţi, puteţi încerca şi voi… binişor…
E uşor!
Nu trebuie decât să fiţi foarte fericiţi!
(Minune)
Gheaţă şi pară,
cer şi fântână,
nume de Ţară:
Limba Română.
Tânăr meleag,
doină bătrână,
foşnet de steag:
Limba Română.
Floare pe ram,
bob în ţărână,
nume de neam:
Limba Română.
Clipa pe care
Vecia o-ngână,
Dorul cel Mare:
Limba Română.
Când nu vom mai fi,
din noi o fărâmă
în ea va trăi…
Limba Română.
(Limba Română)
Nu e de-ajuns doar să trăiești… trebuie să ai soare, libertate și o floare mică.
© CCC