Citate despre Cer

Toamna incantatoare! Sufletul meu insusi este legat de ea, si daca as fi o pasare, as zbura in jurul pamantului cautand toamnele succesive. © CCC

Nici frumusețea primăverii și nici cea a verii nu are grația pe care am zărit-o în al toamnei obraz.

Miros de crizanteme... și în Nara, toți vechii Buddha. © CCC

Uneori, norii îi împiedică pe oameni să admire luna. © CCC

O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei. (Golia)

Mai bine o singura clipa de aprilie decat o luna intreaga de toamna. (Balade si romante) © CCC

Lângă marginea drumului, calul meu paște la hibiscus. © CCC

Toamna are o armonie și o strălucire pe cerul ei, care nu poate fi auzită sau văzută în timpul verii, ca şi cum n-ar fi putut fi, ca şi cum n-ar fi fost! © CCC

Toamna ardea intens, o flacără alergând prin munţi, o torţă aruncată în copaci. © CCC

Două sunete ale toamnei sunt inconfundabile: foșnetul grăbit al frunzelor uscate, suflate de-a lungul străzii sau al drumului de rafalele de vânt, şi gălăgia unui stol de gâşte călătoare. Ambele sunt avertismente despre zilele reci care urmează, focul de aprins în șemineu şi vremea pardesiului. © CCC

In toamna anotimpurilor, frunzele sunt cele care mor. In toamna vietii, mor amintirile noastre. © CCC

Adaugă aripi unui ardei: o libelulă roșie! © CCC

Frunzele uscate pregatesc tizana toamnei. © CCC

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

Ultimele frunze cad rotindu-se. Iti trebuie o mare doza de insensibilitate ca sa faci fata toamnei.

Şuvoi de stropi de lumină Din pomi ca de aur tot pică Pe coama vântului rece Şi ceaţa-n bucăţi o despică.   Copacii-şi dezbracă veşmântul Şi braţele-n vânt şi le zboară. Şuvoi de stropi de lumină, E toamnă târzie afară. (Amurg de toamnă)

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)

O floare neștiută de păsări și fluturi: cerul toamnei.

Cerul nu numai că ne însoţeşte pretutindeni, ci face parte tot mai mult din noi. (Norii)

La toamna, imi voi aduna toate durerile și le voi îngropa în gradina mea. Când aprilie va înflori din nou, iar pământul și primăvara isi vor celebra cununia, gradina mea va fi plină de flori minunate și rare. (Nisipul si spuma) © CCC  Published on: Oct 12, 2012