Citate despre Cer

Toamna: ce mare pictor impresionist!

Frunzele uscate pregatesc tizana toamnei. © CCC

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)

Lângă marginea drumului, calul meu paște la hibiscus. © CCC

Toamna… al anului ultim, cel mai frumos surâs. Autumn... the year's last, loveliest smile. (Vară indiană) © CCC (2008)

E-atâta frig în mine, încât îmi zic, ca o livadă toamna: «Oare n-am visat c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic din toate-acestea nu s-a întâmplat?»   Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu de ramuri frânte, frunze putrede şi spini, sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu, ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.   Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare, şi-a scuturat petalele pe jos, şi dorul, fructul ei cel veninos, se coace-acuma liniştit la soare.   (Toamna)

Pe o creangă ofilită, o stăncuță a coborât: înserare, toamna. © CCC

Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.

Septembrie e o lună de aur, cu soare blând și zile încă senine… (Forma unui an) © CCC

Ploaie deasă, o zi cu Muntele Fuji nevăzut: atât de încântător. © CCC

Toamna este un andante melancolic si gratios ce pregătește admirabil solemnul adagio al iernii. (François le Champi) (traducere CCC - Copyright ©2012 - Published on: Oct 12, 2012 )

Adaugă aripi unui ardei: o libelulă roșie! © CCC

Ultimele frunze cad rotindu-se. Iti trebuie o mare doza de insensibilitate ca sa faci fata toamnei.

Miros de crizanteme... și în Nara, toți vechii Buddha. © CCC

Toamna incantatoare! Sufletul meu insusi este legat de ea, si daca as fi o pasare, as zbura in jurul pamantului cautand toamnele succesive. © CCC

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

Uneori, norii îi împiedică pe oameni să admire luna. © CCC

O floare neștiută de păsări și fluturi: cerul toamnei.

Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, şi vîntul abia-abia adia, ici cu miros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriştilor.

Două sunete ale toamnei sunt inconfundabile: foșnetul grăbit al frunzelor uscate, suflate de-a lungul străzii sau al drumului de rafalele de vânt, şi gălăgia unui stol de gâşte călătoare. Ambele sunt avertismente despre zilele reci care urmează, focul de aprins în șemineu şi vremea pardesiului. © CCC