Citate de Théodore A. d’Aubigné

Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.

Trandafirii mint, visele mor.

Două sunete ale toamnei sunt inconfundabile: foșnetul grăbit al frunzelor uscate, suflate de-a lungul străzii sau al drumului de rafalele de vânt, şi gălăgia unui stol de gâşte călătoare. Ambele sunt avertismente despre zilele reci care urmează, focul de aprins în șemineu şi vremea pardesiului. © CCC

Dar viciul nu are catusi de putin drept mama invatatura, Iar virtutea nu este fiica ignorantei. (Tragicele) © CCC

E-atâta frig în mine, încât îmi zic, ca o livadă toamna: «Oare n-am visat c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic din toate-acestea nu s-a întâmplat?»   Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu de ramuri frânte, frunze putrede şi spini, sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu, ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.   Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare, şi-a scuturat petalele pe jos, şi dorul, fructul ei cel veninos, se coace-acuma liniştit la soare.   (Toamna)

Şuvoi de stropi de lumină Din pomi ca de aur tot pică Pe coama vântului rece Şi ceaţa-n bucăţi o despică.   Copacii-şi dezbracă veşmântul Şi braţele-n vânt şi le zboară. Şuvoi de stropi de lumină, E toamnă târzie afară. (Amurg de toamnă)

Nici frumusețea primăverii și nici cea a verii nu are grația pe care am zărit-o în al toamnei obraz.

Cel bogat se alege cu razbunarea, iar cel sarac, cu moartea. (Tragicele) © CCC

O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei. (Golia)

Daca semintele din negrul pamant se pot transforma in atat de frumosi trandafiri, ce ar putea deveni inima fiintei umane in lunga ei calatorie catre stele? (traducere CCC - Copyright ©2012)

Adesea, intepatorul spin da nastere delicatilor trandafiri.

Trandafirul vorbește toate limbile din lume. (traducere CCC - Copyright ©2019)

Din dragoste pentru trandafiri, grădinarul este slujitorul a o mie de spini. Proverb turcesc Când apreciezi o calitate, trebuie să suporți defectele. © CCC

Toamna, minunata toamnă, își amestecă aurul și purpura în ultimele rămășițe de verdeață, ca și cum picături din soarele topit s-ar prelinge din cer în desișul pădurii. (Povestirile becaței, 1883) © CCC

Omul cultiva o mie de trandafiri fara sa gaseasca lucrul pe care il cauta, cand de fapt l-ar putea gasi intr-un singur trandafir.

Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina, Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina.   Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul.   Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful șurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă.   De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. (Toamnă)

Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...

Există o ureche atat de fina incat sa auda suspinul trandafirilor care se ofilesc? (traducere CCC - Copyright ©2012)

Femeile sunt ca trandafirii ale caror flori frumoase, dupa ce abia s-au deschis, se si ofilesc.

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)