Citate de John Donne

Mai bine o singura clipa de aprilie decat o luna intreaga de toamna. (Balade si romante) © CCC

E-atâta frig în mine, încât îmi zic, ca o livadă toamna: «Oare n-am visat c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic din toate-acestea nu s-a întâmplat?»   Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu de ramuri frânte, frunze putrede şi spini, sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu, ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.   Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare, şi-a scuturat petalele pe jos, şi dorul, fructul ei cel veninos, se coace-acuma liniştit la soare.   (Toamna)

La toamna, imi voi aduna toate durerile și le voi îngropa în gradina mea. Când aprilie va înflori din nou, iar pământul și primăvara isi vor celebra cununia, gradina mea va fi plină de flori minunate și rare. (Nisipul si spuma) © CCC  Published on: Oct 12, 2012

In toamna anotimpurilor, frunzele sunt cele care mor. In toamna vietii, mor amintirile noastre. © CCC

Toamna: ce mare pictor impresionist!

Marea e la fel de adâncă în linişte ca şi în furtună. (Predici) © CCC

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)

Ultimele frunze cad rotindu-se. Iti trebuie o mare doza de insensibilitate ca sa faci fata toamnei.

Toamna ardea intens, o flacără alergând prin munţi, o torţă aruncată în copaci. © CCC

That soft autumnal time Is gone, that sheds upon the naked scene Charms only known in this our northern clime, Bright seasons far between.   The woodland foliage now Is gathered by the wild November blast; Even the thick leaves upon the oaken bough, Are fallen, to the last.   The mighty vines that round The forest trunks their slender branches bind, Their crimson foliage shaken to the ground, Swing naked to the wind.   Some living green remains, By the clear brook that shines along the lawn, But the sere grass stands white o'er all the plains, And the bright flowers are gone.   But these, these are thy charms — Mild airs, and tempered light upon the lea, And the year holds no time within his arms, That doth resemble thee.   The sunny noon is thine, Soft, golden, noiseless as the dead of night, And hues that in the flushed horizon shine, At eve and early light.   The year's last, loveliest smile, Thou com'st to fill with hope the human heart, And strengthen it to bear the storms awhile, Till winter's frowns depart.   O'er the wide plains that lie A desolate scene, the fires of autumn spread, And on the blue walls of the starry sky, A strange wild glimmer shed.   Far in a sheltered nook, I've met, in these calm days, a smiling flower, A lonely aster, trembling by a brook, At noon's warm quiet hour.   And something told my mind That should old age to childhood call me back, Some sunny days and flowers I still might find Along life's weary track. (Indian summer)

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

Moartea unui om mă micșorează, pentru că omenirea sunt eu.

Septembrie e o lună de aur, cu soare blând și zile încă senine… (Forma unui an) © CCC

O floare neștiută de păsări și fluturi: cerul toamnei.

Septembrie e o întindere de flori de aster întunecoase, violete, o ramură de sumac care balansează franjuri de frunze stacojii și decorul dulce-amărui al strugurilor sălbatici când merg pe aleea către cutia poștală. Septembrie e o lună de aur, cu lumină blândă și zile încă senine… Micile făpturi din iarbă, de parcă și-ar da seama că zilele lor sunt numărate, umplu aerul nopții cu sunete. Peste tot, este plin de flori de solidago. (Forma unui an) © CCC

O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei. (Golia)

Dar pe la începutul lui septembrie, vremea s-a schimbat cu totul pe neașteptate. Au venit zile atât de senine, însorite și calde cum nu se întâmplă nici în iulie. Peria aspră și galbenă a miriștilor a prins a sclipi argintiu în păienjenișul toamnei. Din pomii, acum nemișcați, cădeau fără zgomot frunzele galbene. (Brățara de granate)

În mine sunt doi nebuni, știu, pentru că iubesc și pentru că spun asta în poezii melancolice. © CCC

Frunzele uscate pregatesc tizana toamnei. © CCC

Slăbiciunea îmi vine de la natură, puterea îmi vine de la Dumnezeu care o deține și o împarte la infinit. (Poeme sacre și profane) © CCC