That soft autumnal time
Is gone, that sheds upon the naked scene
Charms only known in this our northern clime,
Bright seasons far between.
The woodland foliage now
Is gathered by the wild November blast;
Even the thick leaves upon the oaken bough,
Are fallen, to the last.
The mighty vines that round
The forest trunks their slender branches bind,
Their crimson foliage shaken to the ground,
Swing naked to the wind.
Some living green remains,
By the clear brook that shines along the lawn,
But the sere grass stands white o'er all the plains,
And the bright flowers are gone.
But these, these are thy charms —
Mild airs, and tempered light upon the lea,
And the year holds no time within his arms,
That doth resemble thee.
The sunny noon is thine,
Soft, golden, noiseless as the dead of night,
And hues that in the flushed horizon shine,
At eve and early light.
The year's last, loveliest smile,
Thou com'st to fill with hope the human heart,
And strengthen it to bear the storms awhile,
Till winter's frowns depart.
O'er the wide plains that lie
A desolate scene, the fires of autumn spread,
And on the blue walls of the starry sky,
A strange wild glimmer shed.
Far in a sheltered nook,
I've met, in these calm days, a smiling flower,
A lonely aster, trembling by a brook,
At noon's warm quiet hour.
And something told my mind
That should old age to childhood call me back,
Some sunny days and flowers I still might find
Along life's weary track.
(Indian summer)
Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...
Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.
Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.
Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.
De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
(Toamnă)
In toamna anotimpurilor, frunzele sunt cele care mor. In toamna vietii, mor amintirile noastre.
© CCC
Două sunete ale toamnei sunt inconfundabile: foșnetul grăbit al frunzelor uscate, suflate de-a lungul străzii sau al drumului de rafalele de vânt, şi gălăgia unui stol de gâşte călătoare. Ambele sunt avertismente despre zilele reci care urmează, focul de aprins în șemineu şi vremea pardesiului.
© CCC
Mai bine o singura clipa de aprilie decat o luna intreaga de toamna.
(Balade si romante)
© CCC
O floare neștiută
de păsări și fluturi:
cerul toamnei.
Şuvoi de stropi de lumină
Din pomi ca de aur tot pică
Pe coama vântului rece
Şi ceaţa-n bucăţi o despică.
Copacii-şi dezbracă veşmântul
Şi braţele-n vânt şi le zboară.
Şuvoi de stropi de lumină,
E toamnă târzie afară.
(Amurg de toamnă)
A-ti trata actiunile cu imaginatie este una, a-ti imagina actiunile este alta.
© CCC
Ultimele frunze cad rotindu-se. Iti trebuie o mare doza de insensibilitate ca sa faci fata toamnei.
Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.
Toamna este un andante melancolic si gratios ce pregătește admirabil solemnul adagio al iernii.
(François le Champi)
(traducere CCC - Copyright ©2012 - Published on: Oct 12, 2012 )
Toamna… al anului ultim, cel mai frumos surâs.
Autumn... the year's last, loveliest smile.
(
Vară indiană)
© CCC (2008)
Septembrie e o lună de aur, cu soare blând și zile încă senine…
(Forma unui an)
© CCC
Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare.
(Brățara de granate)
O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei.
(Golia)
Toamna incantatoare! Sufletul meu insusi este legat de ea, si daca as fi o pasare, as zbura in jurul pamantului cautand toamnele succesive.
© CCC
La toamna, imi voi aduna toate durerile și le voi îngropa în gradina mea. Când aprilie va înflori din nou, iar pământul și primăvara isi vor celebra cununia, gradina mea va fi plină de flori minunate și rare.
(Nisipul si spuma)
© CCC Published on: Oct 12, 2012
Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, şi vîntul abia-abia adia, ici cu miros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriştilor.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.