Citate de Flor Des Dunes

Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina, Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina.   Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul.   Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful șurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă.   De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. (Toamnă)

Frunzele uscate pregatesc tizana toamnei. © CCC

That soft autumnal time Is gone, that sheds upon the naked scene Charms only known in this our northern clime, Bright seasons far between.   The woodland foliage now Is gathered by the wild November blast; Even the thick leaves upon the oaken bough, Are fallen, to the last.   The mighty vines that round The forest trunks their slender branches bind, Their crimson foliage shaken to the ground, Swing naked to the wind.   Some living green remains, By the clear brook that shines along the lawn, But the sere grass stands white o'er all the plains, And the bright flowers are gone.   But these, these are thy charms — Mild airs, and tempered light upon the lea, And the year holds no time within his arms, That doth resemble thee.   The sunny noon is thine, Soft, golden, noiseless as the dead of night, And hues that in the flushed horizon shine, At eve and early light.   The year's last, loveliest smile, Thou com'st to fill with hope the human heart, And strengthen it to bear the storms awhile, Till winter's frowns depart.   O'er the wide plains that lie A desolate scene, the fires of autumn spread, And on the blue walls of the starry sky, A strange wild glimmer shed.   Far in a sheltered nook, I've met, in these calm days, a smiling flower, A lonely aster, trembling by a brook, At noon's warm quiet hour.   And something told my mind That should old age to childhood call me back, Some sunny days and flowers I still might find Along life's weary track. (Indian summer)

Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...

La toamna, imi voi aduna toate durerile și le voi îngropa în gradina mea. Când aprilie va înflori din nou, iar pământul și primăvara isi vor celebra cununia, gradina mea va fi plină de flori minunate și rare. (Nisipul si spuma) © CCC  Published on: Oct 12, 2012

Mai bine o singura clipa de aprilie decat o luna intreaga de toamna. (Balade si romante) © CCC

Toamna… al anului ultim, cel mai frumos surâs. Autumn... the year's last, loveliest smile. (Vară indiană) © CCC (2008)

Toamna: post-scriptumul soarelui. (Carnavalul dictionarului) © CCC

Şuvoi de stropi de lumină Din pomi ca de aur tot pică Pe coama vântului rece Şi ceaţa-n bucăţi o despică.   Copacii-şi dezbracă veşmântul Şi braţele-n vânt şi le zboară. Şuvoi de stropi de lumină, E toamnă târzie afară. (Amurg de toamnă)

Toamna are o armonie și o strălucire pe cerul ei, care nu poate fi auzită sau văzută în timpul verii, ca şi cum n-ar fi putut fi, ca şi cum n-ar fi fost! © CCC

Dar pe la începutul lui septembrie, vremea s-a schimbat cu totul pe neașteptate. Au venit zile atât de senine, însorite și calde cum nu se întâmplă nici în iulie. Peria aspră și galbenă a miriștilor a prins a sclipi argintiu în păienjenișul toamnei. Din pomii, acum nemișcați, cădeau fără zgomot frunzele galbene. (Brățara de granate)

Toamna incantatoare! Sufletul meu insusi este legat de ea, si daca as fi o pasare, as zbura in jurul pamantului cautand toamnele succesive. © CCC

O floare neștiută de păsări și fluturi: cerul toamnei.

Toamna este un andante melancolic si gratios ce pregătește admirabil solemnul adagio al iernii. (François le Champi) (traducere CCC - Copyright ©2012 - Published on: Oct 12, 2012 )

Septembrie e o lună de aur, cu soare blând și zile încă senine… (Forma unui an) © CCC

E-atâta frig în mine, încât îmi zic, ca o livadă toamna: «Oare n-am visat c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic din toate-acestea nu s-a întâmplat?»   Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu de ramuri frânte, frunze putrede şi spini, sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu, ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.   Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare, şi-a scuturat petalele pe jos, şi dorul, fructul ei cel veninos, se coace-acuma liniştit la soare.   (Toamna)

Septembrie e o întindere de flori de aster întunecoase, violete, o ramură de sumac care balansează franjuri de frunze stacojii și decorul dulce-amărui al strugurilor sălbatici când merg pe aleea către cutia poștală. Septembrie e o lună de aur, cu lumină blândă și zile încă senine… Micile făpturi din iarbă, de parcă și-ar da seama că zilele lor sunt numărate, umplu aerul nopții cu sunete. Peste tot, este plin de flori de solidago. (Forma unui an) © CCC

Septembrie: era cel mai frumos dintre cuvinte, pe care îl simțise mereu evocând flori de portocal, rândunele și regrete. © CCC

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)

Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.