Citate de Flor Des Dunes

Toamna: ce mare pictor impresionist!

Toamna este un andante melancolic si gratios ce pregătește admirabil solemnul adagio al iernii. (François le Champi) (traducere CCC - Copyright ©2012 - Published on: Oct 12, 2012 )

Dar pe la începutul lui septembrie, vremea s-a schimbat cu totul pe neașteptate. Au venit zile atât de senine, însorite și calde cum nu se întâmplă nici în iulie. Peria aspră și galbenă a miriștilor a prins a sclipi argintiu în păienjenișul toamnei. Din pomii, acum nemișcați, cădeau fără zgomot frunzele galbene. (Brățara de granate)

Toamna incantatoare! Sufletul meu insusi este legat de ea, si daca as fi o pasare, as zbura in jurul pamantului cautand toamnele succesive. © CCC

Toamna ardea intens, o flacără alergând prin munţi, o torţă aruncată în copaci. © CCC

Şuvoi de stropi de lumină Din pomi ca de aur tot pică Pe coama vântului rece Şi ceaţa-n bucăţi o despică.   Copacii-şi dezbracă veşmântul Şi braţele-n vânt şi le zboară. Şuvoi de stropi de lumină, E toamnă târzie afară. (Amurg de toamnă)

Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...

Ultimele frunze cad rotindu-se. Iti trebuie o mare doza de insensibilitate ca sa faci fata toamnei.

Toamna: post-scriptumul soarelui. (Carnavalul dictionarului) © CCC

Toamna, minunata toamnă, își amestecă aurul și purpura în ultimele rămășițe de verdeață, ca și cum picături din soarele topit s-ar prelinge din cer în desișul pădurii. (Povestirile becaței, 1883) © CCC

Toamna are o armonie și o strălucire pe cerul ei, care nu poate fi auzită sau văzută în timpul verii, ca şi cum n-ar fi putut fi, ca şi cum n-ar fi fost! © CCC

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)

Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.

That soft autumnal time Is gone, that sheds upon the naked scene Charms only known in this our northern clime, Bright seasons far between.   The woodland foliage now Is gathered by the wild November blast; Even the thick leaves upon the oaken bough, Are fallen, to the last.   The mighty vines that round The forest trunks their slender branches bind, Their crimson foliage shaken to the ground, Swing naked to the wind.   Some living green remains, By the clear brook that shines along the lawn, But the sere grass stands white o'er all the plains, And the bright flowers are gone.   But these, these are thy charms — Mild airs, and tempered light upon the lea, And the year holds no time within his arms, That doth resemble thee.   The sunny noon is thine, Soft, golden, noiseless as the dead of night, And hues that in the flushed horizon shine, At eve and early light.   The year's last, loveliest smile, Thou com'st to fill with hope the human heart, And strengthen it to bear the storms awhile, Till winter's frowns depart.   O'er the wide plains that lie A desolate scene, the fires of autumn spread, And on the blue walls of the starry sky, A strange wild glimmer shed.   Far in a sheltered nook, I've met, in these calm days, a smiling flower, A lonely aster, trembling by a brook, At noon's warm quiet hour.   And something told my mind That should old age to childhood call me back, Some sunny days and flowers I still might find Along life's weary track. (Indian summer)

Toamna… al anului ultim, cel mai frumos surâs. Autumn... the year's last, loveliest smile. (Vară indiană) © CCC (2008)

Septembrie: era cel mai frumos dintre cuvinte, pe care îl simțise mereu evocând flori de portocal, rândunele și regrete. © CCC

Mai bine o singura clipa de aprilie decat o luna intreaga de toamna. (Balade si romante) © CCC

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

Frunzele uscate pregatesc tizana toamnei. © CCC

Cat de frumos imbatranesc frunzele. Cat de pline de lumina si culoare sunt ultimele lor zile. © CCC