Citate de Jean Hersey

Toamna: post-scriptumul soarelui. (Carnavalul dictionarului) © CCC

Toamna ardea intens, o flacără alergând prin munţi, o torţă aruncată în copaci. © CCC

Dar pe la începutul lui septembrie, vremea s-a schimbat cu totul pe neașteptate. Au venit zile atât de senine, însorite și calde cum nu se întâmplă nici în iulie. Peria aspră și galbenă a miriștilor a prins a sclipi argintiu în păienjenișul toamnei. Din pomii, acum nemișcați, cădeau fără zgomot frunzele galbene. (Brățara de granate)

E-atâta frig în mine, încât îmi zic, ca o livadă toamna: «Oare n-am visat c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic din toate-acestea nu s-a întâmplat?»   Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu de ramuri frânte, frunze putrede şi spini, sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu, ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.   Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare, şi-a scuturat petalele pe jos, şi dorul, fructul ei cel veninos, se coace-acuma liniştit la soare.   (Toamna)

Ultimele frunze cad rotindu-se. Iti trebuie o mare doza de insensibilitate ca sa faci fata toamnei.

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

O floare neștiută de păsări și fluturi: cerul toamnei.

Ianuarie e luna viselor. (Un simț al anotimpurilor) © CCC

Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina, Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina.   Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul.   Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful șurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă.   De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. (Toamnă)

Cat de frumos imbatranesc frunzele. Cat de pline de lumina si culoare sunt ultimele lor zile. © CCC

Toamna… al anului ultim, cel mai frumos surâs. Autumn... the year's last, loveliest smile. (Vară indiană) © CCC (2008)

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)

Frunzele uscate pregatesc tizana toamnei. © CCC

Toamna incantatoare! Sufletul meu insusi este legat de ea, si daca as fi o pasare, as zbura in jurul pamantului cautand toamnele succesive. © CCC

In toamna anotimpurilor, frunzele sunt cele care mor. In toamna vietii, mor amintirile noastre. © CCC

Septembrie: era cel mai frumos dintre cuvinte, pe care îl simțise mereu evocând flori de portocal, rândunele și regrete. © CCC

O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei. (Golia)

În martie, iarna ezită și primăvara înaintează. Ceva ezită și ceva înaintează și în noi. (Forma unui an) © CCC

Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, şi vîntul abia-abia adia, ici cu miros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriştilor.

Nici frumusețea primăverii și nici cea a verii nu are grația pe care am zărit-o în al toamnei obraz.