Citate de Pierre Véron

Cu o luna inainte de casatorie, el vorbeste, ea asculta. La o luna dupa casatorie, ea vorbeste, el asculta. La zece ani de la casatorie, amandoi vorbesc in acelasi timp si vecinii asculta. © CCC

Toamna incantatoare! Sufletul meu insusi este legat de ea, si daca as fi o pasare, as zbura in jurul pamantului cautand toamnele succesive. © CCC

Amnistia este actul prin care guvernele iarta greselile pe care le-au comis. © CCC

In toamna anotimpurilor, frunzele sunt cele care mor. In toamna vietii, mor amintirile noastre. © CCC

Toamna are o armonie și o strălucire pe cerul ei, care nu poate fi auzită sau văzută în timpul verii, ca şi cum n-ar fi putut fi, ca şi cum n-ar fi fost! © CCC

Toamna… al anului ultim, cel mai frumos surâs. Autumn... the year's last, loveliest smile. (Vară indiană) © CCC (2008)

Toamna ardea intens, o flacără alergând prin munţi, o torţă aruncată în copaci. © CCC

Prietenii prietenilor nostri sunt prietenii nostri. (Parisul se distreaza) © CCC

E-atâta frig în mine, încât îmi zic, ca o livadă toamna: «Oare n-am visat c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic din toate-acestea nu s-a întâmplat?»   Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu de ramuri frânte, frunze putrede şi spini, sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu, ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.   Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare, şi-a scuturat petalele pe jos, şi dorul, fructul ei cel veninos, se coace-acuma liniştit la soare.   (Toamna)

Cat de frumos imbatranesc frunzele. Cat de pline de lumina si culoare sunt ultimele lor zile. © CCC

Prietenia este o umbrela care are defectul de a se intoarce pe dos cand vremea este rea. © CCC

Curaj: arta de a-ti fi frica fara sa dai impresia. (Carnavalul dictionarului) © CCC

Septembrie e o lună de aur, cu soare blând și zile încă senine… (Forma unui an) © CCC

O floare neștiută de păsări și fluturi: cerul toamnei.

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, şi vîntul abia-abia adia, ici cu miros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriştilor.

Toamna: post-scriptumul soarelui. (Carnavalul dictionarului) © CCC

Toamna: ce mare pictor impresionist!

Increderea nu se impune, ea se castiga. (Parisul se distreaza) © CCC

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)