Citate despre Ceai

Toamna, minunata toamnă, își amestecă aurul și purpura în ultimele rămășițe de verdeață, ca și cum picături din soarele topit s-ar prelinge din cer în desișul pădurii. (Povestirile becaței, 1883) © CCC

Cat de frumos imbatranesc frunzele. Cat de pline de lumina si culoare sunt ultimele lor zile. © CCC

Ceaiul este o religie a artei vieții. (Cartea ceaiului) © CCC

Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.

Ultimele frunze cad rotindu-se. Iti trebuie o mare doza de insensibilitate ca sa faci fata toamnei.

Toamna incantatoare! Sufletul meu insusi este legat de ea, si daca as fi o pasare, as zbura in jurul pamantului cautand toamnele succesive. © CCC

Observam ca vantul nu stie sa citeasca atunci cand frunzareste paginile unei carti cu susul in jos. (Greguerias) © CCC

Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina, Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina.   Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul.   Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful șurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă.   De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. (Toamnă)

Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...

Nici frumusețea primăverii și nici cea a verii nu are grația pe care am zărit-o în al toamnei obraz.

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)

Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, şi vîntul abia-abia adia, ici cu miros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriştilor.

Două sunete ale toamnei sunt inconfundabile: foșnetul grăbit al frunzelor uscate, suflate de-a lungul străzii sau al drumului de rafalele de vânt, şi gălăgia unui stol de gâşte călătoare. Ambele sunt avertismente despre zilele reci care urmează, focul de aprins în șemineu şi vremea pardesiului. © CCC

Unii oameni îți vor spune că există multă poezie și sentimente delicate într-o cutie de ceai. © CCC

Septembrie: era cel mai frumos dintre cuvinte, pe care îl simțise mereu evocând flori de portocal, rândunele și regrete. © CCC

O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei. (Golia)

Dar într-adevăr, aş prefera să nu beau nimic altceva decât ceai. © CCC

Toamna are o armonie și o strălucire pe cerul ei, care nu poate fi auzită sau văzută în timpul verii, ca şi cum n-ar fi putut fi, ca şi cum n-ar fi fost! © CCC

Toamna: post-scriptumul soarelui. (Carnavalul dictionarului) © CCC

Nimeni nu observa acest lucru, dar norii de acolo sunt cu susul in jos. © CCC