Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "zile"

Cele mai obositoare zile sunt cele în care n-ai făcut nimic.

…așa că fiecare zi a adus o nouă coborâre în profunzimile existenței concrete și o nouă înălțare spre culmile abstracțiunii.

(Gloria imperiului)

© CCC

Repezi ca unda apei, ca zborul vântului,

zilele vieții trec. Eu voi ramâne

mereu indiferent față de două:

ziua de ieri și-aceea ce va să vină mâine.

Zilele săracilor sunt lungi.

© CCC

Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.

Viaţa e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile şi de nopţi.

(Norii)

Zilele devin mai lungi şi asta ne dă energie şi putere, pentru că îţi spui că, nu peste mult timp, se va sfârşi şi iarna. Curând va fi Pastele, îţi urăm sărbători fericite! Zilele calde se apropie şi vom pleca, pentru o lună de zile, la munte. Cât de minunat va fi să scăpăm de tumultul oraşului, să trăim în mijlocul naturii, să ne regăsim pe noi înşine. Uneori e plăcut să te cufunzi într-o adâncă meditaţie, sunt sigură că şi ţie îţi place asta.

(Trestia revoltată)

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Însetaţi după plăceri!

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.

(Trenul vieții)

Sunt bucurii care-ntristează,

Sunt întristări ce fericesc,

Sunt zile fără de lumină

Şi nopţi adânci ce strălucesc.

 

Sunt adevăruri ce doboară

Şi sunt minciuni care ridică,

Sunt împăraţi, atotputernici

Ce însă tremură de frică.

 

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,

Dar când s-au stins parcă n-au fost,

Palate care nu pot ţine

Cât o cocioabă adăpost.

 

Sunt oameni albi pe dinafară,

Dar negri în adâncul lor

Şi negri în afară, negri,

Da-n ei de-un alb strălucitor.

 

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,

Dar şi amaruri ce-ndulcesc

Sunt nedreptăţi care îndreaptă,

Dreptăţi care nedreptăţesc.

 

Sunt multe contradicţii, multe:

Sunt uri adânci ce nasc iubiri,

Sunt suferinţi ce-aduc lumină

Şi fericiri nefericiri!…

(Contraste)

Frumoase zile, praf şi, plină

De-azur, o boltă de lumină,

Pereţi aprinşi, lungi seri; nimic

Din verde: doar o purpurie

Răsfrângere mai vrea să fie

Prin pomi cu negre crengi, un pic!

 

Frumoasa vreme mă apasă,

Dar numai după-o zi ploioasă,

În roz şi verde, ca-n tablou,

Suava primavară-apare,

Ca nimfa care, zâmbitoare,

Din apă iese, ca din ou.

(Aprilie)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.