Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare.
(Brățara de granate)
Mai dați-mi vin să mi se-nvârtă capul,
Să simt în trup focul arzând așa…
Sătul de minciuni, să curgă vinul!
Repede, sunt bătrân deja!
Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate:
iubirea – jarul, lava –
așa cum unor plante,
le-a dat otrava.
O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum.
Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe.
Tu află adevărul din adâncimi de cupe:
Că totul pendulează între miraj și scrum.
(Rubaiate)
Poate ca noaptea nu e decat pleoapa zilei.
© CCC
Zilele săracilor sunt lungi.
© CCC
Dumnezeu face zile cu soare si zile cu nouri; intamplarea face zile cu noroc si zile fara noroc, iar omul, zile vrednice si zile nevrednice.
Cele mai obositoare zile sunt cele în care n-ai făcut nimic.
O mână-ascunsă scrie și trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o să șteargă vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot să șteargă-un rând.
(Rubaiate)
Noi lasam sa treaca zilele noastre frumoase fara a le lua in seama; abia cand vin cele rele, le dorim inapoi pe celelalte.
Există zile care ard în calendare ca niște ruguri sacre, în care Universul ne vorbește pe două voci — una care ne cere să ne exprimăm focul interior și alta care ne mângâie sufletul cu speranța că iubirea poate construi o lume nouă. Acele zile rare în care mintea și inima își dau mâna, iar magia se scrie în liniște, printre cuvinte, lacrimi și visuri.
Sa nu lasi sa treaca o zi fara sa citesti, fara sa visezi sau sa faci ceva frumos.
Sa-ti inchipui ca fiecare zi ce-ti rasare este ultima.
Ieri este doar o amintire, mâine nu este niciodată ceea ce ar trebui să fie.
© CCC
Un câmp de roze-i lumea. Privighetori le cântă.
Iar fluturii sunt oaspeți. Când nu-s privighetori,
Nici trandafiri, nici fluturi – am stele-n loc de flori,
Iar șoapta ta e harfa ce-mi face ora sfântă.
(Rubaiate)
Zilele mele de ieri păşesc alături de mine. Unele îmi sar, ca un câine greu, pe spate.
Privește râul din gradină,
spune-ți că ești în paradis.
Ce mai aștepți? Du-te s-o cauți
Pe fata cu priviri de vis!
Nu-mi amintesc când am venit pe lume,
când voi pleca, n-am știre nici atât.
Să bem și să iubim uitând că-n viață
n-am ști nici când ce nici când n-am știut.
Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.
Acestei lumi nedrepte să nu-i dai viața ta.
Nu-ți aminti durerea ce-a fost și ce-o să vie.
Lângă o zână albă cu sâni de iasomie
Ascunde-te de lume cu-o cupă alăturea.
(Rubaiate)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.