Citate despre Noapte

Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arăți în toate Și Te amuză – aceste efecte minunate De a juca în lucruri. Căci Tu ești și actor În propria Ta piesă - și ești și spectator. (Rubaiate)

Un om prin lume trece. El nu e musulman. Nici infidel nu este. Nu crede-n legi și zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi Că nimenea nu este mai trist și mai uman. (Rubaiate)

Nu-mi amintesc când am venit pe lume, când voi pleca, n-am știre nici atât. Să bem și să iubim uitând că-n viață n-am ști nici când ce nici când n-am știut.

Doar noaptea e prietena mea. Iar orele petrecute în compania ei, clipă de clipă, nu vor fi niciodată în zadar. © CCC

Iubirea care nu face ravagii nu este iubire. © CCC

Noaptea e patima bărbaţilor. (Repere pe mare)

Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate: iubirea – jarul, lava – așa cum unor plante, le-a dat otrava.

Repezi ca unda apei, ca zborul vântului, zilele vieții trec. Eu voi ramâne mereu indiferent față de două: ziua de ieri și-aceea ce va să vină mâine.

Acestei lumi nedrepte să nu-i dai viața ta. Nu-ți aminti durerea ce-a fost și ce-o să vie. Lângă o zână albă cu sâni de iasomie Ascunde-te de lume cu-o cupă alăturea. (Rubaiate)

O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum. Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe. Tu află adevărul din adâncimi de cupe: Că totul pendulează între miraj și scrum. (Rubaiate)

Mai dați-mi vin să mi se-nvârtă capul, Să simt în trup focul arzând așa… Sătul de minciuni, să curgă vinul! Repede, sunt bătrân deja!

Mai ales către mijlocul toamnei, nopțile Calcuttei ajungeau neînchipuit de frumoase. Nu le pot asemui cu nimic căci se împleteau în văzduhul lor melancolia nopții mediteraniene și sonoritatea nopții nordice, cu sentimentul de risipire în neființă pe care ți-l sădește în suflet noaptea mărilor orientale și acele tari miresme vegetale care te întâmpină de cum pătrunzi în interiorul Indiei. Pentru mine, îndeosebi, nopțile acestea erau însuflețite de o magie față de care nu mă puteam în nici un chip apăra. Deseori, chiar înainte de a mă împrieteni cu cei doi vestiți învățați, petreceam ceasuri întregi rătăcind pe străzi, și mă întorceam acasă, uneori, la apropierea zorilor. (Nopți în Serampore)

Privește râul din gradină, spune-ți că ești în paradis. Ce mai aștepți? Du-te s-o cauți Pe fata cu priviri de vis!

Când am să plec din lume, n-au să mai fie flori. Nici chiparoși, nici buze, nici vin cu-arome fine. Nici zâmbet, nici tristețe, nici înserări și zori. Nu va mai fi nici lumea – căci gândul meu o ține. (Rubaiate)

Un câmp de roze-i lumea. Privighetori le cântă. Iar fluturii sunt oaspeți. Când nu-s privighetori, Nici trandafiri, nici fluturi – am stele-n loc de flori, Iar șoapta ta e harfa ce-mi face ora sfântă. (Rubaiate)

Când te-a secat de lacrimi viața care doare, Gândește-te la roua din geana unei flori. Și când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare, Gândește la trezirea unui copil în zori. (Rubaiate)

Noaptea vine, suna ceasul batran, Zilele trec, eu raman. (Podul Mirabeau)

Poate ca noaptea nu e decat pleoapa zilei. © CCC

…sufletul si ochii se uita numai in sus, unde natura e mareata si larga si zambitoare. Acolo unde nimic nu e urat, nimic meschin. In seara asta, Dumnezeu a intins cerul de noapte, atent ca sa nu faca nici o cuta, ca nici un norisor sa nu intrerupa intinderea nemarginita. Val inchis ca marea pe-nserate, ales de Creatorul pentru placerea lunii, sa se infasoare cu el cand apare oamenilor si sa para ea cu atat mai luminoasa cu cat el e mai mohorat. Un buchet de frunze inconjura armonios aureola de spuma si lumina a lunii. (Însemnările mele)

O mână-ascunsă scrie și trece mai departe. Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte Nu vor îndupleca-o să șteargă vreun cuvânt. Nici lacrimile tale nu pot să șteargă-un rând. (Rubaiate)