Citate despre Noapte

Noaptea e un sfetnic bun. © CCC

Noaptea, totul capata forma şi aspectul sau adevarat. Aşa cum numai noaptea distingem stelele de pe cer, tot asa vedem pe pamant multe lucruri pe care nu le vedem ziua. (Inelul pescarului) © CCC

Acestei lumi nedrepte să nu-i dai viața ta. Nu-ți aminti durerea ce-a fost și ce-o să vie. Lângă o zână albă cu sâni de iasomie Ascunde-te de lume cu-o cupă alăturea. (Rubaiate)

Repezi ca unda apei, ca zborul vântului, zilele vieții trec. Eu voi ramâne mereu indiferent față de două: ziua de ieri și-aceea ce va să vină mâine.

O mână-ascunsă scrie și trece mai departe. Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte Nu vor îndupleca-o să șteargă vreun cuvânt. Nici lacrimile tale nu pot să șteargă-un rând. (Rubaiate)

Un câmp de roze-i lumea. Privighetori le cântă. Iar fluturii sunt oaspeți. Când nu-s privighetori, Nici trandafiri, nici fluturi – am stele-n loc de flori, Iar șoapta ta e harfa ce-mi face ora sfântă. (Rubaiate)

Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arăți în toate Și Te amuză – aceste efecte minunate De a juca în lucruri. Căci Tu ești și actor În propria Ta piesă - și ești și spectator. (Rubaiate)

Privește râul din gradină, spune-ți că ești în paradis. Ce mai aștepți? Du-te s-o cauți Pe fata cu priviri de vis!

Poate ca noaptea nu e decat pleoapa zilei. © CCC

Un om prin lume trece. El nu e musulman. Nici infidel nu este. Nu crede-n legi și zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi Că nimenea nu este mai trist și mai uman. (Rubaiate)

Noaptea, e frumos sa crezi in lumina.

Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate: iubirea – jarul, lava – așa cum unor plante, le-a dat otrava.

Când am să plec din lume, n-au să mai fie flori. Nici chiparoși, nici buze, nici vin cu-arome fine. Nici zâmbet, nici tristețe, nici înserări și zori. Nu va mai fi nici lumea – căci gândul meu o ține. (Rubaiate)

Iubirea care nu face ravagii nu este iubire. © CCC

Noaptea vine, suna ceasul batran, Zilele trec, eu raman. (Podul Mirabeau)

Noaptea e patria tuturor semintelor.

Mai dați-mi vin să mi se-nvârtă capul, Să simt în trup focul arzând așa… Sătul de minciuni, să curgă vinul! Repede, sunt bătrân deja!

Doar noaptea e prietena mea. Iar orele petrecute în compania ei, clipă de clipă, nu vor fi niciodată în zadar. © CCC

Mai ales către mijlocul toamnei, nopțile Calcuttei ajungeau neînchipuit de frumoase. Nu le pot asemui cu nimic căci se împleteau în văzduhul lor melancolia nopții mediteraniene și sonoritatea nopții nordice, cu sentimentul de risipire în neființă pe care ți-l sădește în suflet noaptea mărilor orientale și acele tari miresme vegetale care te întâmpină de cum pătrunzi în interiorul Indiei. Pentru mine, îndeosebi, nopțile acestea erau însuflețite de o magie față de care nu mă puteam în nici un chip apăra. Deseori, chiar înainte de a mă împrieteni cu cei doi vestiți învățați, petreceam ceasuri întregi rătăcind pe străzi, și mă întorceam acasă, uneori, la apropierea zorilor. (Nopți în Serampore)

Când te-a secat de lacrimi viața care doare, Gândește-te la roua din geana unei flori. Și când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare, Gândește la trezirea unui copil în zori. (Rubaiate)