Să ne imaginăm un om pe bicicletă: indiferent cine este, putem şti trei lucruri despre el. Ştim că dacă s-a urcat pe bicicletă trebuie să pedaleze. Ştim că la un moment dat se va opri şi va coborî. Şi, cel mai important, ştim că dacă într-un moment al călătoriei sale se va opri şi nu va mai pedala şi nu se va da jos, va cădea. Aceasta este metafora pentru călătoria prin viaţă a oricărui om, în orice societate.
Zilele săracilor sunt lungi.
© CCC
…așa că fiecare zi a adus o nouă coborâre în profunzimile existenței concrete și o nouă înălțare spre culmile abstracțiunii.
(Gloria imperiului)
© CCC
Undeva, dincolo de curba întunecată a lumii, soarele şi luna se mişcau agale; pelicula de apă de pe planeta pământ era reţinută, umflându-se puţin pe o parte, în timp ce miezul ei solid se răsucea.
(Împăratul muștelor, IX. O perspectivă asupra morţii)
Omul face rău aşa cum albina face miere.
Există zile care ard în calendare ca niște ruguri sacre, în care Universul ne vorbește pe două voci — una care ne cere să ne exprimăm focul interior și alta care ne mângâie sufletul cu speranța că iubirea poate construi o lume nouă. Acele zile rare în care mintea și inima își dau mâna, iar magia se scrie în liniște, printre cuvinte, lacrimi și visuri.
Sa-ti inchipui ca fiecare zi ce-ti rasare este ultima.
Cele mai mari idei sunt cele mai simple.
Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare.
(Brățara de granate)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.