Citate de Horatius

Oricare ti-ar fi sfatul, sa fie scurt. © CCC

Cine fuge de extreme si se multumeste cu pretioasa stare de mijloc scapa, prin prudenta sa, de a trai sub acoperis de mizerie, dar scapa totodata, prin moderatia sa, de invidia ce se naste contra celor din palate. Mai tare zguduie furtuna bradul cel inalt, mai curand si mai rau cade la pamant turnul cel ridicat si varful muntilor este mai des lovit de trasnet.

Ia aminte sa pastrezi o minte egala in vremuri de cumpana si tot astfel in cele bune, o minte potolind bucuria indolenta.

Sa nu lasi sa treaca o zi fara sa citesti, fara sa visezi sau sa faci ceva frumos.

Nu ma dau drept nascut din tata ilustru, ci ceea ce sunt.

Nimeni fara cusururi nu se naste; mai bun e cel ce le are mai mici.

Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.

Ab ovo usque ad mala. De la ou pana la mere. (sens figurat: de la inceput pana la sfarsit) (Horatius, Satirae)

Dona praesentis cape laetus horae. Primeste bucuros darurile clipei de fata. (Horatius, Odae)

Virtus post nummos. Virtutea este mai presus decat banul. (Horatius, Epistulae)

Natura cand face minuni, nu sunt zeii aceia ce le trimit din a cerului bolta inalta.

Nimeni nu este in toate privintele fericit.

Ieri este doar o amintire, mâine nu este niciodată ceea ce ar trebui să fie. © CCC

Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.

Dum vitant stulti vitia, contraria currunt. Prostii, cand cauta sa se fereasca de anumite vicii, cad in altele opuse acestora. (Horatius, Satirae)

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Viata n-a dat nimic muritorilor fara mare truda.

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)

Forta lipsita de inteligenta se prabuseste dupa marimea ei.

Sa-ti inchipui ca fiecare zi ce-ti rasare este ultima.