Citate de Horatius

Bis repetita placent. Ce este cerut de două ori place. (Horatius)

Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.

Adversis opponite pectora rebus. Opuneţi curajul împrejurărilor potrivnice. (Horatius)

Superstitia este un izvor otravit din care au iesit toate nenorocirile si calamitatile pamantului.

De ce nu e mai nimeni multumit de soarta ce-o intamplare sau vremea i-a menit. Pornit in orice clipa, sa inalte osanale aceluia ce-n viata urmeaza alta cale.

Nu ma dau drept nascut din tata ilustru, ci ceea ce sunt.

Nu trebuie sa uitam ca mirarea sau, ca sa intrebuintam un cuvant mai expresiv, minunarea - izvorand din impresionabilitatea momentana a intelegerii - a constituit temelia religiozitatii primitive a omului.

Cine are noroc de a avea destul sa nu doreasca mai mult.

E o masura si un tel in toate si exista anumite limite.

Nimeni fara cusururi nu se naste; mai bun e cel ce le are mai mici.

Ab ovo usque ad mala. De la ou pana la mere. (sens figurat: de la inceput pana la sfarsit) (Horatius, Satirae)

Drept e cand indulgenta ceri pentru greseli, s-o acorzi si tu insuti.

Nimeni nu este in toate privintele fericit.

Cine fuge de extreme si se multumeste cu pretioasa stare de mijloc scapa, prin prudenta sa, de a trai sub acoperis de mizerie, dar scapa totodata, prin moderatia sa, de invidia ce se naste contra celor din palate. Mai tare zguduie furtuna bradul cel inalt, mai curand si mai rau cade la pamant turnul cel ridicat si varful muntilor este mai des lovit de trasnet.

Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.

Dum vitant stulti vitia, contraria currunt. Prostii, cand cauta sa se fereasca de anumite vicii, cad in altele opuse acestora. (Horatius, Satirae)

Ia aminte sa pastrezi o minte egala in vremuri de cumpana si tot astfel in cele bune, o minte potolind bucuria indolenta.

Dona praesentis cape laetus horae. Primeste bucuros darurile clipei de fata. (Horatius, Odae)

Vazand in ce chip este infatisata FIINTA SUPREMA, firea ei suparacioasa, asprimea razbunarilor ei, facand o comparatie care sa ne arate numeric raportul dintre cei pe care ii lasa sa piara si cei pe care se indura sa-i ajute, sufletul cel mai drept ar fi ispitit sa doreasca sa nu existe o astfel de fiinta. Am fi destul de linistiti in lumea asta, daca am fi siguri ca nu avem de ce sa ne temem pe cealalta; pe nimeni nu l-a speriat gandul ca nu exista Dumnezeu, ci gandul ca e asa cum este infatisat.