Citate despre Fericire

Exista oameni care traiesc fericiti fara sa stie.

Sunt fericiri in care nu mai crezi. Ele vin ca o lovitura de trasnet si te mistuie.

E dusă fericirea. Dar nu-mi pasă, când sunt pe lume-atâtea lucruri rare.

Ce este fericirea? O minune care își ia rămas-bun de la sine. (Viața secretă) © CCC

Când suntem forțați să renunțăm la ceea ce ne-ar fi putut face fericiți pe pământ, nu ne rămâne decât să ne consolăm făcându-i pe alții la fel de fericiți. (Matilda, 1841) © CCC

Timpul uman nu are o traiectorie circulara, ci liniara. De aceea, omul nu poate fi fericit pentru ca fericirea este dorinta de repetitie. (Insuportabila usuratate a fiintei) © CCC

Omul intra in viata cu o nespusa sete de fericire. Nicaieri insa, si niciodata, aceasta sete morala, mai chinuitoare poate decat cea fizica, nu-si gaseste indestulare deplina.

Norocul e o intamplare, fericirea – o vocatie.

Fericirea este ca o capodoperă: la cea mai mică eroare se denaturează, cea mai mică șovăială o modifică, cea mai mică lipsă de finețe o sluțește, cea mai mică prostie o amorțește. (Memoriile lui Hadrian)

În viaţă există o singură fericire: aceea de a iubi şi de a fi iubit.

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Viata n-a dat nimic muritorilor fara mare truda.

A crezut necontenit că e fericită. Prima oara în copilărie, când, găsind în parc un băiat necunoscut, l-a luat acasă cu gândul să-l păstreze numai pentru ea, ca jucărie. S-a înșelat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oară, când, luând pe cineva drept altcineva, s-a căsătorit. Nu era fericirea: era o greșeală care i-a adus milă, tristețe și singurătate. A treia oară, când s-a lăsat iubită, ca să-și dovedească doar ei că este tânără, liberă și... fericită. Nu era: propriul trup îi devenise străin. Și apoi, la un moment dat, a știut sigur că nu se mai înșală. Nu l-a crezut pe el atunci când i-a spus că fericirea e ca aerul, n-o simți. Ca toate femeile, a simțit-o: o nouă viață în viața lor și în trupul ei. (Cartea fericirii)

Nimeni nu este in toate privintele fericit.

Nu exista decat o fericire: Datoria. Nu exista decat o mangaiere: Munca. Nu exista decat o placere: Frumosul.

Cea mai mare fericire din viaţă este convingerea că eşti iubit.

Fericirea nu sta in turme sau in aur; lacasul ei este in sufletul nostru.

Dintre toţi cei consideraţi fericiţi, nici unul nu este. © CCC

Din când în când este bine să te opreşti din căutarea fericirii şi să fii doar fericit.

Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa, ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. When one door of happiness closes, another opens; but often we look so long at the closed door that we do not see the one which has opened for us.