Citate cu tagul "citate de Horatius"

Creșterea avuției aduce după sine grija și foamea de mai mult.

Crescentem sequitur cura pecuniam, Maiorumque fames.

(Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.)

(Cartea a III-a, Oda XVI, rândurile 17-18.)

Mă amăgeşte, oare, o dulce nebunie?

An me ludit amabilis insania?

(Horatius)

Opuneţi curajul împrejurărilor potrivnice.

Adversis opponite pectora rebus.

(Horatius)

Ce este cerut de două ori, place.

Bis repetita placent.

(Horatius)

Odi profanum vulgus.

(Horațiu, „Ode”, III, 1, 4)

Urăsc mulțimea ignorantă.

Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu.

Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine.

Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei.

© CCC

Oricare ti-ar fi sfatul, sa fie scurt.

© CCC

O gluma, o vorba de duh, aduc adesea o dezlegare mai buna si mai durabila in lucruri mari decat asprimea.

Sa-ti inchipui ca fiecare zi ce-ti rasare este ultima.

Nu toti admira si totodata iubesc aceleasi lucruri.

Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.