Citate despre Avere

A masura banii cu banita. Nummos modiis metiri. (Petronius, Satyricon)

Compesce mentem! Pune frau viciilor! (Horatius, Odae)

Averea adunata de cineva sau ii slujeste ca un sclav, sau ii porunceste ca un domn. Imperat aut servit colecta pecunia cuique.

Ne-nduplecata moarte, pe nimeni nu amana.

Ab ovo usque ad mala. De la ou pana la mere. (sens figurat: de la inceput pana la sfarsit) (Horatius, Satirae)

A avea fără a te bucura de ceea ce ai nu înseamnă nimic. (Avarul)

…primul care, împrejmuindu-și un teren s-a gândit să spună: Acesta e al meu, şi a găsit oameni destul de simpli care să-l creadă, a fost adevăratul fondator al societăţii civile. De câte crime, războaie, omoruri, de câte mizerii şi orori nu ar fi fost cruţat genul uman dacă acela care smulgând ţăruşii sau acoperind şanţul cu pământ, ar fi strigat: “Feriți- vă de a da ascultare acestui impostor. Sunteţi pierduţi dacă uitaţi că roadele sunt ale tuturor şi pământul nu este al nimănui”. (Discurs asupra inegalităţii dintre oameni)

Incerc sa adaptez situatia la mine, iar nu pe mine la situatie.

Sînt mai bogat decît confraţii mei scriitori, care-s numai literaţi, – ceea ce e o bogăţie imensă – dar n-au, ca mine, acelaşi acces la grădinile paradiziace ale artei, acces care-ţi creşte fiinţa cu fiecare nouă experienţă artistică, cu fiecare nouă descoperire ce faci, în domeniul ştiinţei inefabile de a spune ceea ce nu se poate cuprinde în nicio formulă, ceea ce necesită, cu fiecare nou efort de a spune, crearea limbajului adecvat. Sînt un om sortit de destin să-mi aflu fericirea prin facultatea de a-mi revărsa în suflet toţi artiştii lumii. Şi tuturor artiştilor acestei ţări le pot mulţumi că sînt aşa cum sînt, dacă a fi aşa cum eşti te poate mulţumi! (Interviu realizat de Mariana Filimon, în revista „Ateneu”, martie 1978).

Cine fuge de extreme si se multumeste cu pretioasa stare de mijloc scapa, prin prudenta sa, de a trai sub acoperis de mizerie, dar scapa totodata, prin moderatia sa, de invidia ce se naste contra celor din palate. Mai tare zguduie furtuna bradul cel inalt, mai curand si mai rau cade la pamant turnul cel ridicat si varful muntilor este mai des lovit de trasnet.

Dacă Belşugul, văzând, egal s-ar da pe sine-n parte, Nimeni la voi nici ştiinţe n-ar mai practica, nici arte. Or, astea două duse, cine-ar mai vrea fierar Să fie, să navigheze, să coasă, s-ajungă el rotar, Pantofi să facă, ori cărămizi, să tăbăcească piei, Să spele, să are glia, să secere rodul Demetrei, De cu putinţ-ar fi a trăi de nimic sinchisit? (Belșugul)

Vrei să fii bogat? Învaţă nu numai arta de a câştiga bani, ci şi pe aceea de a-i păstra. (Știința unchiaşului Richard)

Port in mine o povara apasatoare: povara bogatiilor pe care nu le-am impartit cu altii.

Cine are noroc de a avea destul sa nu doreasca mai mult.

Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.

La ce-mi foloseste averea, daca nu-mi este ingaduit sa ma bucur de ea? Quo mihi fortuna, si non conceditur uti?

Nimeni fara cusururi nu se naste; mai bun e cel ce le are mai mici.

Bogatiile mari sunt expuse pericolelor. Magnae periculo sunt opes obnoxiae.

Pentru multi oameni, averea n-a insemnat sfarsitul necazurilor, ci doar schimbarea lor. Multis parasse divitias, non finis miseriarum fuit, sed mutatio. (Seneca Philosophus, Epistulae)

Crescentem sequitur cura pecuniam, Maiorumque fames. Creșterea avuției aduce după sine grija și foamea de mai mult. (Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.) (Cartea a III-a, Oda XVI, rândurile 17-18.)