Citate de Horatius

Nimeni nu este in toate privintele fericit.

O gluma, o vorba de duh, aduc adesea o dezlegare mai buna si mai durabila in lucruri mari decat asprimea.

Nu toti admira si totodata iubesc aceleasi lucruri.

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Nemultumirea e primul pas catre progresul unui om sau al unei natiuni.

Acea persoană care declară că întotdeauna este ceva în neregulă, face întotdeauna ceva pentru ca lucrurile să meargă prost. © CCC

Mania e o nebunie scurta.

Forta lipsita de inteligenta se prabuseste dupa marimea ei.

Dona praesentis cape laetus horae. Primeste bucuros darurile clipei de fata. (Horatius, Odae)

Bis repetita placent. Ce este cerut de două ori place. (Horatius)

Nu ma dau drept nascut din tata ilustru, ci ceea ce sunt.

Adversis opponite pectora rebus. Opuneţi curajul împrejurărilor potrivnice. (Horatius)

Ne-nduplecata moarte, pe nimeni nu amana.

Nimeni cu soarta pe care o are, sau ratiunea i-a dat-o, sau i-a aruncat-o intamplarea, nu-i multumit, si lauda pe cei ce bat cai diferite.

Orice om, de nu-i mai mult ca om, nu poate fi vreodata multumit decat doar cand nu va mai fi nimic.

Daca observam cine sunt aceia care nu lauda pe nimeni, care invinuiesc mereu, care nu sunt multumiti de nimeni, veti recunoaste ca sunt aceiasi de care nimeni nu este multumit.

Cand viata iti apare ca un rezervor imens de bucurii si placeri, ca un prilej unic de desfatare si nu ca o “vale a plangerilor”, e greu sa nu te crezi frustrat si nedreptatit atunci cand ti se pare ca nu ai partea ta intreaga la ospatul comun. (Si aproape intotdeauna omului i se pare acest lucru, dorintele lui fiind infinite.)

Ia aminte sa pastrezi o minte egala in vremuri de cumpana si tot astfel in cele bune, o minte potolind bucuria indolenta.

Natura cand face minuni, nu sunt zeii aceia ce le trimit din a cerului bolta inalta.

Dum vitant stulti vitia, contraria currunt. Prostii, cand cauta sa se fereasca de anumite vicii, cad in altele opuse acestora. (Horatius, Satirae)