Denumim spiritul unui om modul lui obisnuit de a gandi. Exista in fiecare din noi o anumita deprindere care-l stapaneste, il sileste sa priveasca mai intai aici, apoi acolo, sa priveasca vreme indelungata sau putina vreme, repede sau incet, ii sugereaza imaginile, filozofia sau zeflemeaua, pentru ca necesitatea a devenit pentru ei caracter, vointa, gust.
Nimeni nu poate izola in sine insusi, cunoaste in stare pura, ce ii vine din traditie si ce ii vine din sine insusi; viata le implica nu numai si pe una si pe cealalta, ci si amestecul insesizabil dintre una si alta.
Nu voi muri pe de-a-ntregul; o buna parte din mine va infrange moartea.
Fiecare trebuie sa mearga pe propriul sau drum, potrivit cu temperamentul si cu talentele sale.
Ce crezi oare ca a fost viata oamenilor care s-au ridicat deasupra obisnuitului? O lupta continua.
Ceea ce conteaza este sa te eliberezi tu insuti, sa-ti descoperi propriile dimensiuni, sa refuzi barierele.
© CCC
Omul trebuie sa ramana ceea ce este.
Influente suferim cu totii, si celor mai multi le vine greu (daca nu chiar imposibil) sa se desprinda de ele…Ei gasesc la altii ceea ce le este comun…si mai sufera si influenta locului si timpului. Dar lucrul e fara importanta cand ai ceva anume, ceva personal de adaugat… Sensibilitatea, spiritul nostru.
Cu cat esti mai intelept, cu atat iti dai mai bine seama ca pe lume exista multi oameni deosebiti. Oamenii de duzina nu observa nici o deosebire intre semenii lor.
Sentimentele au o viata a lor, o natura ce decurge din imprejurarile in mijlocul carora s-au nascut; ele pastreaza fizionomia locurilor unde au crescut si pecetea ideilor ce au inraurit asupra dezvoltarii lor.
Ceea ce facem, depinde de ceea ce suntem; dar trebuie adaugat ca suntem intr-o oarecare masura, ceea ce facem.
Sa nu vrei sa fii acela care esti, sa negi radacinile din care ai crescut inseamna sa porti propria-ti piele ca un vesmant imprumutat.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.