Citate de Horatius

Cine fuge de extreme si se multumeste cu pretioasa stare de mijloc scapa, prin prudenta sa, de a trai sub acoperis de mizerie, dar scapa totodata, prin moderatia sa, de invidia ce se naste contra celor din palate. Mai tare zguduie furtuna bradul cel inalt, mai curand si mai rau cade la pamant turnul cel ridicat si varful muntilor este mai des lovit de trasnet.

Egoismul nostru ia formele cele mai paradoxale. Astfel, eu m-am gandit adesea la ideea reincarnarii (in care, de altfel, nu-i vorba, nu cred deloc) si m-am intrebat in ce forma mi-ar conveni sa reapar pe lume. Ei bine, eu recunosc ca sunt un om plin de cusururi, ca daca am unele insusiri nu le am in masura atinsa de altii, si cu toate acestea n-as vrea sa fiu nici chiar Michelangelo. As dori sa fiu tot eu. Poate ca daca egoismul acesta e absurd, el explica totusi de ce ne impacam toti cu soarta care ne-a fost harazita.

Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.

Facultatea de a crea mituri este o calitate innascuta a rasei umane. Oamenii se reped cu aviditate asupra oricaror incidente mai neobisnuite sau mai tainice din viata celor ce s-au deosebit cat de cat de semenii lor si nascocesc in legatura cu ei o legenda in care cred apoi cu fanatism. Este protestul romantismului impotriva banalitatii vietii. Faptele din legenda ii asigura eroului ei cel mai valabil pasaport pentru a intra in nemurire.

E o masura si un tel in toate si exista anumite limite.

Cei dintai sa ma numeasca printre cei din urma pot, daca cei din urma, printre cei din frunte ma socot.

Exista pentru fiecare dintre noi anumite paralelisme intre inteligenta, moravurile si caracterul nostru, care se dezvolta necontenit si nu se rup decat in momentele de mare tulburare ale vietii.

Fiecare dintre noi e ca o carte necitita pentru vecinii de viata.

Fiecare inseamna ceva numai prin ce daruieste.

Natura cand face minuni, nu sunt zeii aceia ce le trimit din a cerului bolta inalta.

Aburii ce se ridică dintr-o baltă murdară sunt tot așa de curați ca și aburii ce se înalță din cel mai limpede râu.

Trebuie sa ai o inima mare pentru a varsa lacrimi. Izvorul fluviilor mari se gaseste in varful muntilor care se invecineaza cu cerul.

Individualitatea noastra e totuna cu limitele noastre.

O doctrina puternica si tanara este in mod firesc intoleranta…orice convingere care se manifesta acceptand legitimitatea convingerii adversarului se condamna la inactivitate; e lipsita de forta, lipsita de eficacitate…Totusi noi trebuie sa introducem printre oameni spiritul de toleranta, avem cu totii dreptul sa fim ceea ce suntem, si omul de langa noi nu ne poate interzice sa fim ceea ce suntem in numele propriilor sale principii…; trebuie sa avem libertatea de a gresi, cu conditia ca adevarul sa se bucure si el de o libertate asemanatoare; adevarul va birui intotdeauna la momentul oportun.

Crescentem sequitur cura pecuniam, Maiorumque fames. Creșterea avuției aduce după sine grija și foamea de mai mult. (Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.) (Cartea a III-a, Oda XVI, rândurile 17-18.)

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Nu ma dau drept nascut din tata ilustru, ci ceea ce sunt.

Ab ovo usque ad mala. De la ou pana la mere. (sens figurat: de la inceput pana la sfarsit) (Horatius, Satirae)

Viata n-a dat nimic muritorilor fara mare truda.

Sa-ti inchipui ca fiecare zi ce-ti rasare este ultima.