Citate de Albert Thibaudet

Inima si mintea; cei doi poli ai soarelui aptitudinilor noastre: una fara alta, fericire pe jumatate.

Totul se modeleaza, totul are insemnatate, ceea ce este si ceea ce visam, ceea ce stim si ceea ce presimtim, toate acestea isi imprima usor, dar sigur, liniile fine care vor fi apoi modelate si cizelate, adancite sau netezite.

Leului ii e rusine sa vaneze alaturi cu vulpea.

Rari sunt aceia care privesc cu propriii lor ochi si simt cu propria lor sensibilitate. (Cum vad eu lumea) © CCC

Orice influenta e imorala…Fiindca a influenta pe cineva inseamna a-i darui propriul tau suflet. Cel influentat nu mai gandeste in felul lui firesc si nu mai e consumat de pasiuni firesti. Virtutile lui inceteaza de a mai fi propriile lui virtuti... Un asemenea om ajunge sa fie ecoul muzicii altuia, interpret al unui rol care nu a fost scris pentru el. Scopul vietii este autodezvoltarea. Deplina inflorire a personalitatii — iata sensul existentei sub soare a fiecaruia dintre noi.

Nici toate privighetorile nu cântă la fel de bine, nici toţi trandafirii nu miros la fel de frumos. (Carnete)

Mii de soiuri printre oameni ce nu seamana-ntre ele! Alte doruri ii framanta, si ii mana alte stele.

E greu, dar deosebit de folositor sa te concepi pe tine insuti in psihologia varstei tale, sa intelegi ca nici o gene­ratie, nici o varsta nu poseda normele necesare pentru a judeca celelalte generatii, sa stii sa-ti iei locul, dupa rang si grad, in omenirea, istoria sau natiunea in mers…omul traieste din mostenirea sociala pe care i-au lasat-o pa­rintii si traieste pentru a transmite o alta mostenire copiilor sai. Din punct de vedere social si intelectual, el cunoaste, asadar, trei generatii: a lui, generatia precedenta care l-a pregatit si de care s-a despartit, generatia urmatoare pe care o pregateste si care se desparte de el.

Influente suferim cu totii, si celor mai multi le vine greu (daca nu chiar imposibil) sa se desprinda de ele…Ei gasesc la altii ceea ce le este comun…si mai sufera si influenta locului si timpului. Dar lucrul e fara importanta cand ai ceva anume, ceva personal de adaugat… Sensibilitatea, spiritul nostru.

O actiune inseamna hotarare: a actiona inseamna a fi sigur sau macar a proceda ca si cum ai fi sigur.

Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.

Trebuie sa deosebim la om caracterul pe care il are, caracterul pe care ar vrea sa-l aiba, caracterul ce i se atribuie, caracterul ce ar vrea el sa i se atribuie.

Omul trebuie sa ramana ceea ce este.

Ce crezi oare ca a fost viata oamenilor care s-au ridicat deasupra obisnuitului? O lupta continua.

Omul care a incercat multe placeri variate e capabil sa le prefere pe unele, altora…Ne facem astfel educatia gustului pentru diferite placeri, putem chiar sa folosim experienta altuia sau sa i-o transmitem altuia pe a noastra. Stim ca placerile spirituale, cu conditia sa nu fie exclusive si sa presupuna existenta altora, asa cum nota fundamentala presupune armonicele sale, stau inaintea celorlalte placeri; le cultivam de preferinta, dezvoltam finetea gustului cu care le incercam si, de bine de rau, ne mentinem acest plan al vietii alaturi de celelalte planuri ce-l insotesc, sau il acopera, sau il clatina: planul profesional, planul moral.

Anumiti oameni sunt mai mult decat indivizi, sunt umanitati. In ei salasluiesc toate virtualitatile deopotriva.

Nu ma dau drept nascut din tata ilustru, ci ceea ce sunt.

Fiecare este numai atat cat stie, si doar inteleptul poa­te totul. Un om fara cunostinte - o lume in intuneric.

Cata vreme n-a ajuns la automatismul batranetii, firea omului se modifica neincetat.

Cine vrea sa se ridice deasupra celorlalti trebuie sa se pregateasca de lupta, sa nu dea inapoi in fata nici unei greutati.