Crescuţi în linişte, izolare şi odihnă,
Suntem deodată aruncaţi în lume;
Loviţi de o sută de mii de valuri,
Totul ne atrage, multe lucruri ne plac,
Multe altele ne tulbură, şi de la oră la oră,
Sufletul nostru neliniştit se clatină;
Experimentăm senzaţii şi ceea ce am simţit,
Vârtejul schimbător al lumii împrăștie departe de noi.
© CCC
Îmi iau adio din privire,
Căci gura nu-l poate rosti,
Prin locurile de iubire
Mă-ntorc să le găsesc pustii.
Ce tristă e făgăduința
Chiar credincioasei amintiri!
Ți-i rece mâna, iar ființa
Încremenită-n reci simțiri.
Barem o cladă sărutare
Atâta m-ar fi fermecat,
Precum ne bucură o floare
Culeasă-n Martele-nnorat.
Dar, vai, vreo orhidee rară
Să ți-o culeg eu nu mai știu;
Când pentru tine-i primăvară,
La mine-i toamnă, și-i târziu.
(Despărțire)
Traducere de N. Porsenna
Oamenii se nasc egali. Inca de-a doua zi, nu mai sunt.
Eternul feminin ne atrage spre culmi.
(Al doilea Faust, 1832)
Cu cat esti mai intelept, cu atat iti dai mai bine seama ca pe lume exista multi oameni deosebiti. Oamenii de duzina nu observa nici o deosebire intre semenii lor.
Sentimentele au o viata a lor, o natura ce decurge din imprejurarile in mijlocul carora s-au nascut; ele pastreaza fizionomia locurilor unde au crescut si pecetea ideilor ce au inraurit asupra dezvoltarii lor.
Fiecare exceleaza in unele lucruri in care altul greseste.
Orice talent, care se bazeaza pe un dar cu desavarsire natural, ne pare a avea ceva magic.
Omul rătăcește atâta timp cât se străduiește și caută.
(Faust, 1806)
Nimeni nu poate izola in sine insusi, cunoaste in stare pura, ce ii vine din traditie si ce ii vine din sine insusi; viata le implica nu numai si pe una si pe cealalta, ci si amestecul insesizabil dintre una si alta.
Fiecare om are sufletul sau pe care nu-l poate amesteca cu altul... Doi oameni pot sa fie atrasi unul de celalalt, pot sa vorbeasca impreuna si sa se simta mai apropiati, sufletele lor sunt insa asemenea unei flori, fiecare floare avandu-si radacina intr-un loc anumit, neputandu-se sa se duca la alta floare, caci lucrul acesta ar insemna sa-si paraseasca radacina ei, ceea ce nu e cu putinta.
Fiecare este numai atat cat stie, si doar inteleptul poate totul. Un om fara cunostinte - o lume in intuneric.
Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.
Cuvintele poetului plutesc neîncetat în jurul porților raiului și ciocănesc, cerând stăruitor nemurirea.
(Divanul occidental-oriental, 1819)
Naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seama ca vei fi judecat de altii.
A descoperi lipsurile nu este suficient, daca nu propui si mijloacele de indreptare.