Nimic nu este mai placut decat sa simti nascandu-se o noua pasiune atunci cand flacara celei vechi nu e inca stinsa; astfel, la ceasul cand scapata soarele, vedem cu placere astrul noptilor ridicandu-se din cealalta parte a orizontului; te bucuri atunci de indoita stralucire a doua faclii ceresti.
O culegere de anecdote şi maxime este cea mai preţioasă comoară pentru omul de lume, dacă ştie să presare la locul potrivit pe cele dintâi, iar pe celelalte să şi le amintească în cazuri adecvate.
Sa se uite fiecare in adancul sufletului sau si are sa gaseasca multe lucruri de inlaturat.
Acolo unde e multa lumina, e si umbra mai puternica.
Facultatea de a crea mituri este o calitate innascuta a rasei umane. Oamenii se reped cu aviditate asupra oricaror incidente mai neobisnuite sau mai tainice din viata celor ce s-au deosebit cat de cat de semenii lor si nascocesc in legatura cu ei o legenda in care cred apoi cu fanatism. Este protestul romantismului impotriva banalitatii vietii. Faptele din legenda ii asigura eroului ei cel mai valabil pasaport pentru a intra in nemurire.
Fiecare este numai atat cat stie, si doar inteleptul poate totul. Un om fara cunostinte - o lume in intuneric.
Ce viu e-al firii
Chip luminos!
Ce mândru soare,
Ce plai voios!
E-n floare-acum
Orice vlăstar,
Şi glasuri mii
Pe crengi răsar.
De-avânt şi cânt
Tot omu-i plin.
O, câmp, o, cer!
O, râs senin!
O, tu, iubire,
Dalbă splendoare,
Ca-n zori un abur
Pe munţi în zare!
Tu-nfiorezi
Proaspăta glie
Şi-al firii imbold,
Iar lumea re-nvie.
O, dulce fată,
Ce dragă-mi eşti!
Ce calzi ţi-s ochii!
Cât mă iubeşti!
Precum ciocîrliei
Cântare şi-azur,
Iar florii o boltă
Cu aerul pur,
Aşa-mi eşti tu dragă,
Şi-o flacără sunt!
Tu, ce duh tânăr,
Extaz şi avânt
Spre vers şi dansuri
Îmi dăruieşti,
Fii pururi ferice,
Precum mă iubeşti!
(Cântec de mai)
(Traducere Teodor Boşca)
Trebuie sa ai o inima mare pentru a varsa lacrimi. Izvorul fluviilor mari se gaseste in varful muntilor care se invecineaza cu cerul.
Chiar omida, sau crisalida, prevesteste cat de impodobit un fluture va fi.
Sentimentele au o viata a lor, o natura ce decurge din imprejurarile in mijlocul carora s-au nascut; ele pastreaza fizionomia locurilor unde au crescut si pecetea ideilor ce au inraurit asupra dezvoltarii lor.
Oamenii excepționali depășesc moralitatea; ei acționează în cele din urmă ca niște forțe fizice, elementare, ca focul și apa.