Îmi iau adio din privire,
Căci gura nu-l poate rosti,
Prin locurile de iubire
Mă-ntorc să le găsesc pustii.
Ce tristă e făgăduința
Chiar credincioasei amintiri!
Ți-i rece mâna, iar ființa
Încremenită-n reci simțiri.
Barem o cladă sărutare
Atâta m-ar fi fermecat,
Precum ne bucură o floare
Culeasă-n Martele-nnorat.
Dar, vai, vreo orhidee rară
Să ți-o culeg eu nu mai știu;
Când pentru tine-i primăvară,
La mine-i toamnă, și-i târziu.
(Despărțire)
Traducere de N. Porsenna
Adevărul este o flacără atât de luminoasă, încât mulți oameni nu-i pot suporta lumina. Unii închid ochii ca să nu-l vadă, iar alţii fug ca să nu fie arşi.
Nu trebuie sa-i lasi pe altii sa descopere ceea ce reprezinti. Defineste-te singur, daca ai aceasta veleitate si vei fi crezut.
Primul si ultimul lucru care se cere geniului este iubirea adevarului.
Prin recunoasterea greselii, spiritele barbatesti se inalta si se intaresc.
Clasicul este sănătate, romanticul, boală.
(Cugetări în proză, 1870)
Cuvintele, de nu-s simtite, raman seci,
Din suflet vorbele sa creasca,
... Nu vei razbi pana la inimi,
daca din inima pornirea nu iti vine.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.