Citate de Johann W. Goethe

Ceea ce pare dezordine in mine este zburdalnicie. Ceea ce pare scandal este avant, ceea ce pare agitatie, este de fapt viata.

Este mai usor de recunoscut eroarea, decat de gasit adevarul; aceea sta la suprafata… acesta-i in adancime.

Viata intelectuala este fata de realitate ceea ce este geometria fata de arhitectura.

Viața pare adesea un lung naufragiu, din care nu raman decat prietenia și dragostea. © CCC

Viata imita Arta mult mai mult decat Arta imita Viata. © CCC

Orice om este minunat. Cu minte și suflet, întreaga viață a omului poate fi interesantă și plăcută chiar și cea mai săracă. (Goethe și Tolstoi, 1922)

Nu-i aşa că toată frumuseţea vieţii este măreață, delicată şi pură ca această noapte? Cerul este o imensă cupolă albastră la zenit, schimbându-se spre orizont în verde, apoi în mov și violet. (Spre pol) © CCC

Ca viata sa fie plina si mareata, e necesar s-amestecam in ea trecut si viitor. Opera noastra de poezie si arta suntem datori s-o savarsim in cinstea mortilor si in acelasi timp gandind la cei ce se vor naste. Ne impartasim astfel din tot ce-a fost, ce este si ce va fi.

Viața plăcută nu este dată de beții și ospețe continue, de desfătări, mese copioase... ci de un raționament sobru, care cercetează cauzele oricărei preferințe și repulsii și alungă opiniile care produc maximă tulburare în suflet.

Nimanui nu-i poate fi neplacuta propria sa infatisare; omul cel mai urat, ca si cel mai frumos, are dreptul sa se bucure de felul in care arata. Iar pentru ca bunavointa infrumuseteaza, si oricine se priveste in oglinda cu bunavointa, se poate afirma ca oricine e ingaduitor fata de el.

Cand ne ducem viata intr-o ocupatie linistita si avem de-a face numai cu ceea ce-i mai apropiat si cotidian, pierdem sentimentul pentru ceea ce-i absent; abia daca putem crede ca in departare amintirea noastra mai dureaza si ca anumite tonuri din trecut mai au ecou.

E penibil - cand nu esti un mare intelept - sa vezi ca viata continua si dupa tine si sa te simti tarat la fund de vesnica scurgere a lucrurilor. Greu ne resemnam sa nu fim sfarsitul definitiv al lucrurilor si ratiunea suprema a universului.

De-ai trăit trei mii de ani Și nu știi să-i socotești Umbli-n beznă ca bezmetic, Chiar de zi cu zi trăiești.

Mi-am văzut viața ramificându-se în fața mea ca smochinul verde din poveste. Din vârful fiecărei ramuri, ca o smochină violet, dolofană, un viitor minunat îmi făcea semn și îmi făcea cu ochiul. O smochină era un soț și o casă fericită cu copii, o altă smochină era un poet celebru și o altă smochină era un profesor strălucit, iar o altă smochină era Ee Gee, uimitorul editor, iar o altă smochină era Europa și Africa și America de Sud și o altă smochină era Constantin și Socrate și Attila și un grup de alte smochine erau îndrăgostiți cu nume ciudate și profesii neobișnuite, iar o altă smochină era o campioană olimpică a echipajului, iar dincolo și deasupra acestor smochine erau mult mai multe smochine pe care nu le-am putut desluși. M-am văzut stând la picioarele acestui smochin, murind de foame, doar pentru că nu mă puteam hotărî pe care dintre smochine aș alege-o. Mi-am dorit pe fiecare dintre ele, dar a o alege pe una însemna să le pierd pe restul și, în timp ce stăteam acolo, neputând să mă hotăresc, smochinele au început să se încrețească și să se înnegrească și, una câte una, au căzut pe pământ la picioarele mele. (Clopotul de sticlă) © CCC

Singura viata care este interesanta este viata imaginara. © CCC

În viață, este cu neputință să știi tot, să ai tot, să iubești pe toata lumea și să fii pe placul tuturor.

Viaţa este ca o melodie frumoasă, numai că versurile sunt încurcate. © CCC

Cele mai mari si mai importante probleme ale vietii sunt, toate, esentialmente fara solutie. Nu vor putea fi niciodata rezolvate, ci doar depasite.

Trei sferturi din viata ni le petrecem voind, dar nesavarsind, fara sa vrem.

În cele din urmă, când fac bilanțul vieții mele, am avut parte de puţine lucruri bune şi de multe lucruri rele. (Jurnalul unui curios de la țară) © CCC