Citate de Johann W. Goethe

Sfatul este precum uleiul de ricin: esti dispus sa-l dai altora, dar detesti sa-l inghiti tu insuti. © CCC

Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.

Eternul feminin ne atrage spre culmi. (Al doilea Faust, 1832)

Acolo unde doi se sfătuiesc, nu lipsesc planurile. © CCC

Natura este singura carte in care fiecare fila pastreaza cate un adevar.

Să sfătuiască, conform legilor, ce e mai bine pentru oameni. (Jurământul buleutic) Clistene este creditat cu crearea democrației ateniene. Buleutii (consilieri ai Buleului din Atena), trebuiau să consilieze cetățenii în privința legislației, Bulé (Consiliul celor 500) fiind un organism consultativ al cetățeanului în democrația ateniană, astfel încât aceasta să fie aplicată cât mai bine, conform intereselor lor. Această frază face parte din textul Jurământului buleutic sau Jurământului buleutilor depus de noii consilieri ai Buleului Greciei antice, după trecerea lor prin dokimasie, examenul oficial de admitere prin care se verifica dacă aceștia aveau capacitatea de a-și exercita funcția publică (magistrat, orator politic sau retor). Conținutul jurământului poate fi reconstruit din diverse surse. Cu toate acestea, ele acoperă peste două sute de ani de istorie și textul probabil a evoluat în această perioadă. Potrivit lui Xenofon, consilierii jurau „să consilieze (să sfătuiască) conform legilor. Potrivit lui Lisias, „să sfătuiască ce era mai bine pentru cetate”, iar potrivit lui Demostene, „să sfătuiască ce era mai bine pentru oameni.” Bulé, în antichitate, era sfatul celor patru sute a unei cetăți grecești, care discuta probleme privitoare la buna funcționare a statului și pregătea ședințele Adunării Poporului (din fr., gr. Boulé). În orașele Greciei antice, Bulé era un consiliu de peste 500 de cetățeni desemnați să conducă treburile zilnice ale orașului. Bulé era un organism consultativ al cetățeanului în democrația ateniană. Membrii trebuiau să aibă peste 30 de ani (buleuti), iar cetățenii puteau servi în acesta de două ori, ceea ce era mai mult decât pentru alte funcții alese. Erau fie 400, fie 500 de membri ai Bulé-ului, care erau aleși prin tragere la sorți în număr egal de fiecare dintre cele zece triburi. În Constituția Atenei a lui Aristotel, el îi atribuie lui Draco(n) un Bulé de 401 membri, dar, în general, Solon este luat drept cel care a pus bazele Buléului, cu 400 de membri. Bulé-ul avea propriul său loc de întâlnire, buleterionul, în Agora. O emanație a Adunării Poporului și strict subordonată acesteia, organ consultativ care funcționa permanent, "Consiliul celor 500" (Bulé) era compus din cetățeni care împliniseră vârsta de 30 de ani (buleuti), câte 50 din fiecare trib, trași la sorți. Cum cei 500 de membri ai Consiliului nu se puteau întruni zilnic, în cadrul ei funcționa un fel de comitet executiv (pritania) compus din cei 50 de membri ai fiecarui trib, care funcționa pe rând câte 36 de zile. În fiecare zi unul din pritani, ales de ceilalți, prezida lucrările zilei respective, păstra sigiliul statului și cheile anexelor templelor în care era depozitat tezaurul statului. Pritanii constituiau magistratura suprema a statului. În afara lor, ceilalți funcționari administrativi ai statului erau numiți în colegii de câte 10 (unul de fiecare trib) - cu toții fiind controlați, direct sau indirect de Adunarea Poporului. În ierarhia funcționarilor civili primul loc îl ocupau arhonții (în Atena antică, titlu dat magistraților supremi din conducerea republicii ateniene), iar funcționarii militari erau strategii. În concordanță cu aceste principii generale ale constituției democratice ateniene erau și structura și organizarea justiției grecești. © CCC

Numai atunci cand vei avea incredere in tine, vei inspira incredere si altora. © CCC

Mentalitatea ipocrita a societatii noastre iarta mai usor o fapta vinovata, daca-i invaluita in pudoare, decat greseala, marunta si inocenta in fond, care sfideaza.

Timpul e cel mai bun sfatuitor.

Sa nu lasi sa treaca o zi fara sa citesti, fara sa visezi sau sa faci ceva frumos.

Orice talent, care se bazeaza pe un dar cu desavarsire natural, ne pare a avea ceva magic.

Pe altii mult mai bine sfatuieste-i decat pe tine insuti.

Ce viu e-al firii

Chip luminos!

Ce mândru soare,

Ce plai voios!

E-n floare-acum

Orice vlăstar,

Şi glasuri mii

Pe crengi răsar.

De-avânt şi cânt

Tot omu-i plin.

O, câmp, o, cer!

O, râs senin!

O, tu, iubire,

Dalbă splendoare,

Ca-n zori un abur

Pe munţi în zare!

Tu-nfiorezi

Proaspăta glie

Şi-al firii imbold,

Iar lumea re-nvie.

O, dulce fată,

Ce dragă-mi eşti!

Ce calzi ţi-s ochii!

Cât mă iubeşti!

Precum ciocîrliei

Cântare şi-azur,

Iar florii o boltă

Cu aerul pur,

Aşa-mi eşti tu dragă,

Şi-o flacără sunt!

Tu, ce duh tânăr,

Extaz şi avânt

Spre vers şi dansuri

Îmi dăruieşti,

Fii pururi ferice,

Precum mă iubeşti!

(Cântec de mai)

(Traducere Teodor Boşca)

Acolo unde e multa lumina, e si umbra mai puternica.

Chiar omida, sau crisalida, prevesteste cat de impodobit un fluture va fi.

Clasicul este sănătate, romanticul, boală. (Cugetări în proză, 1870)

Cuvintele poetului plutesc neîncetat în jurul porților raiului și ciocănesc, cerând stăruitor nemurirea. (Divanul occidental-oriental, 1819)

Cea mai pură fericire a lumii include un presentiment de suferință. (Evreul rătăcitor, 1836)

Sunt atat de norocos doar pentru ca tu ma iubesti. © CCC

Este sigur ca numai sentimentele vagi si tumultuoase ale tineretii sunt proprii sublimului.