Citate de Johann W. Goethe

Să-mi fii tu oare-n veci pierdută? Te-ai dus fără păreri de rău? În încăperea-acum tăcută Aud într-una râsul tău.   Cum călătorul, dimineața, Scrutează-al spațiului mister, Dar zarea i-o ascunde ceața, Iar ciocârlia cântă-n cer:   Astfel privirea mea străbate Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi, Iar cântecele mele toate Te cheamă jalnic înapoi! (Celei de departe) Traducere de N. Porsenna

Rataceste orice om, cat timp cu zel se straduieste.

Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.

O culegere de anecdote şi maxime este cea mai preţioasă comoară pentru omul de lume, dacă ştie să presare la locul potrivit pe cele dintâi, iar pe celelalte să şi le amintească în cazuri adecvate.

Iubirea adevarului se arata in tendinta de a descoperi si pretui binele oriunde se afla.

Chiar omida, sau crisalida, prevesteste cat de impodobit un fluture va fi.

Marea mangaiere a mediocrilor este ca geniul insusi e muritor.

A fi, inseamna a fi luptator.

Acolo unde e multa lumina, e si umbra mai puternica.

Nu recunosc o mai nobila insusire decat a recunoaste dusmanului meritele sale.

Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.

Frumosul e mult mai mult decat binele, pentru ca el cuprinde binele.

Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.

Orice talent, care se bazeaza pe un dar cu desavarsire natural, ne pare a avea ceva magic.

A descoperi lipsurile nu este suficient, daca nu propui si mijloacele de indreptare.

Nu numai ceea ce a dobandit prin nastere, dar si ceea ce a cucerit prin fapta lui este omul.

Activitatea omului usor poate slabi; repede îi place linistea absoluta.

Omul rătăcește atâta timp cât se străduiește și caută. (Faust, 1806)

Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea pe care le-am putut-o produce candva.

Talentul se formeaza in singuratate, caracterul, in societate.