Citate de Johann W. Goethe

Nu numai ceea ce a dobandit prin nastere, dar si ceea ce a cucerit prin fapta lui este omul.

Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.

Între noi să fie adevărul. (Ifigenia în Taurida, act. III, sc. 1). O pledoarie pentru adevăr.

Tanar, te lipsesti foarte usor de spirit in frumusetea care iti place si de bun-simt in talentele pe care le admiri. © CCC

Datoria: să-ți placă ce-ți impui ție însuți. (Cugetări în proză, 1870)

Ce viu e-al firii

Chip luminos!

Ce mândru soare,

Ce plai voios!

E-n floare-acum

Orice vlăstar,

Şi glasuri mii

Pe crengi răsar.

De-avânt şi cânt

Tot omu-i plin.

O, câmp, o, cer!

O, râs senin!

O, tu, iubire,

Dalbă splendoare,

Ca-n zori un abur

Pe munţi în zare!

Tu-nfiorezi

Proaspăta glie

Şi-al firii imbold,

Iar lumea re-nvie.

O, dulce fată,

Ce dragă-mi eşti!

Ce calzi ţi-s ochii!

Cât mă iubeşti!

Precum ciocîrliei

Cântare şi-azur,

Iar florii o boltă

Cu aerul pur,

Aşa-mi eşti tu dragă,

Şi-o flacără sunt!

Tu, ce duh tânăr,

Extaz şi avânt

Spre vers şi dansuri

Îmi dăruieşti,

Fii pururi ferice,

Precum mă iubeşti!

(Cântec de mai)

(Traducere Teodor Boşca)

Esentialul este sa invatam sa ne dominam. De mi-as fi dat drumul nestapanit, aveam in mine germeni care m-ar fi putut distruge si pe mine si pe cei din juru-mi.

Copilaria nu dispare niciodata din noi; ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vietii noastre.

Iubirea adevarului se arata in tendinta de a descoperi si pretui binele oriunde se afla.

Cine-n astă dimineață-și deschisese Rochia-i purpurie către soare, Pe neașteptate, pierzându-și în amurg Faldurile rochiei purpurii, Și culoarea asemănătoare feței tale.   Vai! vezi cum în puțin spațiu, Iubito, ea își are locul. Vai! Vai, frumuseții sale lăsate să piară! O, într-adevăr, mamă vitregă e Natura, Când asemenea floare durează Doar de dimineață până seara!   Deci, crede-mă, iubito, Cât timp ți-s anii încă-n floare În frageda-ți tinerețe, Culege, culege-ți anii tineri: Ca și acestei flori, bătrânețea Îți va ofili frumusețea. (Ode, Pentru Casandra, Iubito, hai să vedem dacă trandafirul…) © Copyright CCC All right reserved

Omul rătăcește atâta timp cât se străduiește și caută. (Faust, 1806)

Supremul merit al fiintei ganditoare e acela de a putea actiona la maximum asupra imprejurarilor, nepermitandu-le decat un minim de actiune asupra ei.

Naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seama ca vei fi judecat de altii.

Cand vezi sufletul curat si nevinovat al unui copil, iti vine parca sa zici, ca orice mama e o "nascatoare de Dumnezeu".

Nimeni nu este mai înrobit decât cel ce se crede liber fără să fie. (Cugetări în proză, 1870)

Pastrati in inima voastra un colt de verdeata si tinerete, un colt unde n-ati recoltat nimic, unde puteti intotdeauna sa semanati o planta noua, oarecare… A ramane tanar mult timp, a ramane copil chiar, prin spontaneitatea si dragostea inimii; a pastra - nu in manifestarile tale exterioare, ci in adancul fiintei tale chiar - ceva usor, vesel, inaripat, acesta e cel mai bun mijloc de a stapani peste viata ta, caci ce forta mai mare este decat tineretea?

Orice talent, care se bazeaza pe un dar cu desavarsire natural, ne pare a avea ceva magic.

Mai multă lumină... (Ultimele cuvinte)

De-ai trăit trei mii de ani Și nu știi să-i socotești Umbli-n beznă ca bezmetic, Chiar de zi cu zi trăiești.

Ai nevoie, cand esti tanar, sa-ti creezi iluzia ca participi la o mare miscare a omenirii, ca innoiesti lumea… Esti atat de liber si atat de usor; inca nu duci povara unei familii, n-ai nimic, nu risti nimic. Esti tare generos cand poti renunta la ceea ce inca nu detii.