Citate despre Cuvant

În lipsa cuvintelor, coborâm în violență și nu ne putem accesa deplina umanitate, pentru că omul este o ființă a limbajului. © CCC

Cuvintele bune sunt ca graul de pe campuri: ele formeaza recolta pentru painea fericirii de zi cu zi. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Cel ce pe sine nu se poate stapani ce bucuros ar vrea sa stapaneasca pe vecin.

Sit venia verbo. Sa fie cu iertare pentru cuvantul spus.

Este posibil sa purtam in noi, ascunse, ingropate, unele metafore primordiale, si orice cautare verbala sa nu aiba alt scop decat sa descifreze aceste imagini anterioare. (Tratatul anotimpurilor) © CCC

Absurdul umple lumea.

Tot ce se naste cauta spatiu si durata.

Fara a cunoaste puterea cuvintelor, e imposibil sa cunosti oamenii.

Este o dorinta pioasa a tuturor parintilor ca sa vada realizat in fiii lor ceea ce insilor le-a lipsit, ca si cum ar trai a doua oara, si experientele primei vieti le-ar folosi abia acum.

Există cuvîntul în faţa căruia oamenii mor. Dar ce cuvînt e acela şi cît îşi doresc unii oameni să-l ştie?

O ceasca de ceai fierbinte se raceste. O picatura de cerneala este diluata in apa dintr-un pahar. [...]. In toate aceste situatii, starea initiala este mai organizata decat starea finala. Bucata de gheata cu structura sa cristalina este mai ordonata decat firul de apa care rezulta dupa ce gheata s-a topit. Organizarea frumoasei catedrale gotice este mult superioara celei a gramezii de piatra informa din care a devenit. Continutul de informatie scade. Am nevoie de mai multe cuvinte pentru a descrie catedrala decat gramada de pietre. (Melodia secreta) © CCC

Indreptarea prin ras a celor smintiti nu este lipsita de folos.

Toate miracolele, la inceputul lumii, au izvorat din cuvant.

O culegere de anecdote şi maxime este cea mai preţioasă comoară pentru omul de lume, dacă ştie să presare la locul potrivit pe cele dintâi, iar pe celelalte să şi le amintească în cazuri adecvate.

Ştii ţara unde sînt lămîi în floare, şi portocale ard prin verzi frunzare? Din cerul clar adie vîntu-n pace, şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane; sclipesc odăi şi strălucesc saloane, şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine: Copilă tristă, ce-au făcut cu tine? O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum? Prin negură catîru-şi cată drum. În peşteri e sămînţă de balauri. Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea! (Mignon) (Traducere Teodor Boşca)

Activitatea omului usor poate slabi; repede îi place linistea absoluta.

Sunt unii care, pentru a straluci printr-un cuvant care le place, se avanta intr-o sfera care le este straina.

Cred că un bun cetăţean preferă cuvintele care salvează în loc de cuvintele care plac. (A treia Olintiană) © CCC

Cu cît cobori mai adînc în inima omului, cu atît ţi se astîmpără setea de cuvinte.

Mai multă lumină... (Ultimele cuvinte)