Crescuţi în linişte, izolare şi odihnă,
Suntem deodată aruncaţi în lume;
Loviţi de o sută de mii de valuri,
Totul ne atrage, multe lucruri ne plac,
Multe altele ne tulbură, şi de la oră la oră,
Sufletul nostru neliniştit se clatină;
Experimentăm senzaţii şi ceea ce am simţit,
Vârtejul schimbător al lumii împrăștie departe de noi.
© CCC
Ca-n basme-i a cuvantului putere;
El lumi aievea face din pareri,
si chip etern din umbra care piere,
si iarasi azi din ziua cea de ieri.
Aprinde-n inimi ura sau iubire,
de moarte, de viata-i datator,
si neamuri poate-mpinge la pieire,
cum poate-aduce mantuirea lor.
Marea mangaiere a mediocrilor este ca geniul insusi e muritor.
Un mod maret de a folosi cuvintele este sa ne ascundem gandurile.
Este sigur ca numai sentimentele vagi si tumultuoase ale tineretii sunt proprii sublimului.
Orice talent, care se bazeaza pe un dar cu desavarsire natural, ne pare a avea ceva magic.
De-ai trăit trei mii de ani
Și nu știi să-i socotești
Umbli-n beznă ca bezmetic,
Chiar de zi cu zi trăiești.
Cuvantul invesmantat nu este sincer.
(Tao Te Ching / Cartea Caii si a Virtutii)
© CCC
Cuvintele pe care nu le rostim sunt florile tăcerii.
Proverb japonez
Cuvintele inimilor îndrăgostite au parfum de flori.
(La Siao Hio sau Morala tinereții de Zhu Xi)
Proverb chinez
Zhu Xi sau Chu Hsi, 18 oct. 1130 - 23 apr. 1200, cărturar confucianist din Dinastia Song ce a devenit figura de bază a Școlii Principiilor și cel mai influent neo-confucianist din China.
© CCC
Cuvintele sunt simboluri ce postuleaza o memorie impartasita.
Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.
Între noi să fie adevărul.
(Ifigenia în Taurida, act. III, sc. 1).
O pledoarie pentru adevăr.
Sagetile strapung trupul și cuvintele rele, sufletul.
(Oracolul manual si arta prudentei)
© CCC
A gasi pe buzele unui om onest ceea ce ai in inima tu insuti, este cea mai mare fericire pe care ti-ai putea-o dori.
(Lorenzaccio)
© CCC
Îmi place omul care râvnește imposibilul.
(Al doilea Faust, 1832)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.