Citate de Johann W. Goethe

Chiar omida, sau crisalida, prevesteste cat de impodobit un fluture va fi.

Crescuţi în linişte, izolare şi odihnă, Suntem deodată aruncaţi în lume; Loviţi de o sută de mii de valuri, Totul ne atrage, multe lucruri ne plac, Multe altele ne tulbură, şi de la oră la oră, Sufletul nostru neliniştit se clatină; Experimentăm senzaţii şi ceea ce am simţit, Vârtejul schimbător al lumii împrăștie departe de noi. © CCC

Acolo unde e multa lumina, e si umbra mai puternica.

Un sfat cand nu e rau, nu-l voi dispretui.

Adultul nu crede în Moș Crăciun. El votează. © CCC

Esentialul este sa invatam sa ne dominam. De mi-as fi dat drumul nestapanit, aveam in mine germeni care m-ar fi putut distruge si pe mine si pe cei din juru-mi.

Pasarile si copiii trebuie intrebați despre gustul cireselor si al capsunilor. © CCC

Într-adevăr, ştiu multe, dar aş vrea să ştiu tot. (Faust, I, Noaptea)

Numai atunci cand vei avea incredere in tine, vei inspira incredere si altora. © CCC

Tinerilor, incredere de le arati, devin, cat bati din palme, repede barbati.

Este sigur ca numai sentimentele vagi si tumultuoase ale tineretii sunt proprii sublimului.

Sa se uite fiecare in adancul sufletului sau si are sa gaseasca multe lucruri de inlaturat.

Primul si ultimul lucru care se cere geniului este iubirea adevarului.

Clasicul este sănătate, romanticul, boală. (Cugetări în proză, 1870)

…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul...

Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.

E de temut cel care n-are nimic de pierdut.

Nu numai ceea ce a dobandit prin nastere, dar si ceea ce a cucerit prin fapta lui este omul.

Mentalitatea ipocrita a societatii noastre iarta mai usor o fapta vinovata, daca-i invaluita in pudoare, decat greseala, marunta si inocenta in fond, care sfideaza.

Este o dorinta pioasa a tuturor parintilor ca sa vada realizat in fiii lor ceea ce insilor le-a lipsit, ca si cum ar trai a doua oara, si experientele primei vieti le-ar folosi abia acum.