Citate despre Femeie

Mai presus de toate sa aveti incredere in voi insiva, pentru ca atunci si ceilalti v-o arata.

O femeie pur și simplu este, dar un bărbat trebuie să devină. © CCC

Femeile trebuie să fie ori adorate, ori părăsite. În rest, totul e minciună.

Femeia este inferioara sau superioara barbatului; rareori este egala lui. La femme est inférieure ou supérieure à l'homme ; elle est rarement son égale.

Acolo unde pentru barbati e un zid de arama, pentru femei nu e adesea decat o panza de paianjen. (Cugetări filozofice)

Trebuie ales intre a iubi femeile si a le cunoaste; nu exista ceva intermediar.

Cine imi suporta greselile devine stapanul meu, chiar daca imi este servitor.

Pasarile si copiii trebuie intrebați despre gustul cireselor si al capsunilor. © CCC

Femeile sa tina bine minte ca numai acela e demn de dragostea lor, care le-a considerat demne de respectul lui.

Clasicul este sănătate, romanticul, boală. (Cugetări în proză, 1870)

Omul rătăcește atâta timp cât se străduiește și caută. (Faust, 1806)

O, draga mea, singura femeie adevărată eşti tu din toate! (Replica Lysistratei) (Lysistrata)

Incetam sa le mai iubim atunci când ele (femeile) nu mai ştiu cum sa obtina ceea ce vor de la noi. Nous cessons de les aimer quand elles ne savent plus par quel bout nous prendre.

Mișelule, să ne deslușim, ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor, amăgești o ființă nevinovată... o femeie... o femeie! Ochi alunecoși, inimă zburdalnică!... (Replica lui Pampon în "D-ale carnavalului")

Adevărul este o flacără atât de luminoasă, încât mulți oameni nu-i pot suporta lumina. Unii închid ochii ca să nu-l vadă, iar alţii fug ca să nu fie arşi.

După treizeci de ani petrecuti in studierea psihologiei feminine, încă nu am găsit răspunsul la marea întrebare: Ce vor femeile, mai exact? © CCC

Este de ajuns să spui adevărul într-un mod bizar, pentru ca bizarul să ajungă să pară adevăr la rândul lui. (Afinitățile elective, 1809)

Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.

Ce viu e-al firii

Chip luminos!

Ce mândru soare,

Ce plai voios!

E-n floare-acum

Orice vlăstar,

Şi glasuri mii

Pe crengi răsar.

De-avânt şi cânt

Tot omu-i plin.

O, câmp, o, cer!

O, râs senin!

O, tu, iubire,

Dalbă splendoare,

Ca-n zori un abur

Pe munţi în zare!

Tu-nfiorezi

Proaspăta glie

Şi-al firii imbold,

Iar lumea re-nvie.

O, dulce fată,

Ce dragă-mi eşti!

Ce calzi ţi-s ochii!

Cât mă iubeşti!

Precum ciocîrliei

Cântare şi-azur,

Iar florii o boltă

Cu aerul pur,

Aşa-mi eşti tu dragă,

Şi-o flacără sunt!

Tu, ce duh tânăr,

Extaz şi avânt

Spre vers şi dansuri

Îmi dăruieşti,

Fii pururi ferice,

Precum mă iubeşti!

(Cântec de mai)

(Traducere Teodor Boşca)

Nimic nu este mai placut decat sa simti nascandu-se o noua pasiune atunci cand flacara celei vechi nu e inca stinsa; astfel, la ceasul cand scapata soarele, vedem cu placere astrul noptilor ridicandu-se din cealalta parte a orizontului; te bucuri atunci de indoita stralucire a doua faclii ceresti.