Citate de Johann W. Goethe

Rataceste orice om, cat timp cu zel se straduieste.

Este sigur ca numai sentimentele vagi si tumultuoase ale tineretii sunt proprii sublimului.

Talentul este la origine gratuit, un fel de nemeritata predestinare, intr-un cuvant, un har, independent de vointa si de obisnuitele treburi din viata.

Talentul se formeaza in singuratate, caracterul, in societate.

Nimic nu ne face mai necesari in lume ca iubirea ce-o avem pentru semenii nostri.

Cuvintele poetului plutesc neîncetat în jurul porților raiului și ciocănesc, cerând stăruitor nemurirea. (Divanul occidental-oriental, 1819)

Să-ţi foloseşti liber talentul, asta-i adevărata fericire. © CCC

Ştii ţara unde sînt lămîi în floare, şi portocale ard prin verzi frunzare? Din cerul clar adie vîntu-n pace, şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane; sclipesc odăi şi strălucesc saloane, şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine: Copilă tristă, ce-au făcut cu tine? O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum? Prin negură catîru-şi cată drum. În peşteri e sămînţă de balauri. Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea! (Mignon) (Traducere Teodor Boşca)

Daca exista in lume un rang de natura sa-i faca ilustri pe cei care-l detin, acela este fara indoiala rangul pe care il dau talentele si virtutea.

Talentul nu este un mare dar, ci, în primul rând, o mare datorie.

Nimic nu este mai inspaimantator ca ignoranta activa.

Se crede, de obicei, ca unde se aud cuvinte, ar fi ceva de inteles si pentru minte.

Nu recunosc o mai nobila insusire decat a recunoaste dusmanului meritele sale.

Tot ce se naste cauta spatiu si durata.

Exista oameni care au intr-adevar talente. Problema consta in a le descoperi. (Intre acte) © CCC

Mai multă lumină... (Ultimele cuvinte)

A năzui necontenit spre existenţa cea mai înaltă. (Faust)

Ceea ce are insemnatate este sa cunosti ceva bine si sa-l poti face ca nimeni altul in jurul tau. Sa devii ceea ce esti.

Să-mi fii tu oare-n veci pierdută? Te-ai dus fără păreri de rău? În încăperea-acum tăcută Aud într-una râsul tău.   Cum călătorul, dimineața, Scrutează-al spațiului mister, Dar zarea i-o ascunde ceața, Iar ciocârlia cântă-n cer:   Astfel privirea mea străbate Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi, Iar cântecele mele toate Te cheamă jalnic înapoi! (Celei de departe) Traducere de N. Porsenna

Între noi să fie adevărul. (Ifigenia în Taurida, act. III, sc. 1). O pledoarie pentru adevăr.